Mi-am preparat azi o ciorbică de cartofi. Mi-era poftă.
…De fapt, foame, că mă leşină brânza dietetică de veci. Tocmai aruncasem, cu inima frântă, şnaiţelul şi chiftelele primite cadou de la mama lui Mihăiţă, în gura căţeilor rotunzi de la facultate (iartă-mă, Mihai, mă omoară urticaria).
Am făcut o ciorbă sănătoasă, fără vegeta sau delikat. Aveam destule e-uri în cartofii uriaşi de franţa, ceapa albă de bulgaria, morcovii falici turceşti, roşiile cu rădăcina crescută înăuntru de dracu ştie din ce pakistan…
Vorbesc despre ciorbă, nu pentru a lansa invitaţii la masă, aşa cum fac de obicei, căci zeama aia nu are niciun gust, s-au împerecheat câţiva hormoni de creştere pe acolo şi atât…Vorbesc despre ciorba asta, pentru că m-au impresionat cartofii cei mari…
În primul rând: ei zac în bucătărie de 10 zile şi nu au încolţit. Ciudat… Ba, chiar, s-au deshidratat într-un ritm alert, gen obraz de babă;
În al doilea rând: după ce i-am curăţat, am observat că locurile destinate înmuguririi erau albicioase, cu formă de cicatrice…Probabil că substanţa cu care sunt pulverizati protector peste coajă nu se mai numeşte pesticid, ci uraniu radioactiv;
În al treilea rând: după ce i-am tăiat, i-am spălat în zece ape, căci scoteau o spumă de parcă îi pudrasem în prealabil cu detergent;
Şi, finalul: în aceeaşi oală de ciorbă, după acelaşi timp de fierbere, plutesc acum cartofi dezintegraţi şi cartofi de consistenţa betonului armat.
Acum mă întreb, hămesită: dacă mănânc ciorba asta sănătoasă, îmi activez hepatita, sau îmi vindec urticaria?
Eu zic sa mananci, pacat de munca!:)
Urticaria cu mixtura mentolata. Incearca… sunt tare curioasa…
Pân’ la urmă, poate că brânza aia dietetică nu-i aşa de rea…:))
@geo: am papat, aseara. Ca urmare, n-am avut decat doua, hai, maxim cinci junghiuri in burta.
@evergreen: Acum trei ani, cand mi-au aparut buburutele mancatoare, veneam la scoala cu pete albe pe mine, de la mixtura aia. Acum ar trebui sa fac baie in ea 😉
@corina: branza e buna, are gustul acela fad, al regimului.
Am vrut sa-ti raspund pe blogul tau, la postul acela minunat pe care l-ai scris, despre bloggari, dar e o eroare tehnica pe acolo si nu se poate comenta. Asa ca iti spun aici: asa este, draga mea. In bantuiala mea pe bloguri, la cererea sefului, am luat si eu vreo cateva ace, de m-am speriat definitiv. Partea buna este ca oamenii se “vad” chiar daca nu se privesc. Dincolo de nick-uri, teribilisme si trafic, cititorii simt, cand citesc, esenta bloggarului, ca om. Nimeni nu le poate pacali intuitia.
Acum am văzut că mi-ai răspuns (m-apucasem să o citesc pe Nona de acum 10-12 ani şi am aruncat, întâmplător, un ochi pe “replicile din culise”). Postarea aceea e, de fapt, de prin ianuarie, dacă îmi aduc bine aminte. Citeam cu plăcere bloguri care, dincolo de notorietatea de care se bucurau, erau haioase şi întrucâtva inteligente. Doar că oamenii, intrând pe blogul meu şi sesizând că am “numai” 19 ani (aşadar, o puştoaică mucoască, care-şi permite să facă glumiţe şi observaţii la adresa unora ca noi!), au început să mă ia în răspăr. S-au simţit, pesemne, ofensaţi de îndrăzneala mea de a comenta în mod regulat “bijuteriile” lor blogăreşti. Aşa că am renunţat să mai citesc/comentez imediat ce-un nene m-a ameninţat că dacă îi mai spun “dvs” vreodată, îmi dă ban. Mi s-a părut atât de absurdă situaţia, încât nici n-am mai putut să dau vreo replică. Eh, oameni…
Stiu, puiule, ca am luat-o si eu…
Mai nou, o iau chiar aici, la mine acasa. Eh, de-ale netului…
Am văzut…[cu voce şoptită, cât să auzi numai tu] cred că nenea nu a înţeles mare lucru din ce-ai vrut să punctezi acolo.
(uite o îmbrăţişare caldă >:D< )
sst…(cred ca ai dreptate) te pupa mami.
Auzi Manon? Iti amintesti cum imi gateai tu de bine ca mancam pana ma dadeam de-a rostogolul?
Ah… si daca te decizi sa o arunci, ciorba, poate mi-o dai mie…
(asta e intamplare veche “de-a noastra”, cer scuze cititorilor.
O sa ti-o pastrez, draga mea. o vrei acra, sau o pun la congelator? 😉
Dar, mai bine, nu vii tu la mama lui, sa iti gateasca ceva proaspat?
:)) ma simt mai bine, credeam ca nu sunt in stare sa fac nici macar un piure. care piure nu stiu de ce, a iesit o nuanta de gri. si asta fara sa pun altceva decit sare si unt in el. si asta in conditiile in care iau legume doar de la piata, iar la taraba cu pricina scria “cartofi de brasov”.
Ca bine zici. De abia astept sa stam amandoua la masa ca pe vremuri! Ce-as manca o ciorbita… pup!
Sunt lacto-vegetarian de 17 ani, din motive de sanatate (atunci), si din motive de obisnuinta (acum). Carne nu mai pot manca din cauza ca iese pe unde a intrat in secunda doi, organismul s-a obisnuit fara, si i-e tare bine.
Sunt cunoscut in cercul de prieteni si rude apropiata pentru gustul placut si reusita retetelor culinare pe care le prepar de multi ani incoace, fara carne, of course. Le-am invatat de la maica-mea, domnul s-o odihneasca, si sunt pe cat de simple, pe atat de bune.
Se poate manca absolut decent si hranitor fara carne, poti jongla la infinit cu arome, condimente, legume, uleiuri,lapte si branzeturi, fructe, seminte… in proportii si combinatii mult prea reusite, si mai si ramai in relatii bune cu corpul tau. Da, ar fi bine sa fie fara tot felul de sinteticale, hormoneli si mutatii genetice, pe cat posibil.
Bref,alergiile sunt datorate in principal unor dereglari la nivelul ficatului, si au la baza pe langa cresterea anormala a gama-globulinelor si scaderea albuminei,in cele mai multe cazuri, si innebunirea sistemului imunitar, fapt care declanseaza la un nivel avansat si procese de natura autoimuna, in cazuri mai grave. Asa apar eczeme, psoriazis, alergii cutanate…etc. Medicina chineza, care trateaza omul in ansamblu, vorbeste si de o legatura cu vezica biliara, intestinul gros si plamanii, toate organele fiind legate intre ele prin mecanisme de feedback inca neluate in calcul sau in serios de medicina actuala.
Ca sa evit inginerismele aride, concluzionez ca o dieta prietenoasa cu ficatul, cea de cruditati, dar si legume gatite,plus branza si alte lucruri bune… nu are cum sa strice,detoxifica binisor si chiar poate ajuta.
Uneori se spune ca face si minuni, si e de inteles asta, daca ani de zile te-ai inchinat la toti medicii intalniti in cale, si dupa ce ai obosit, si te-au lasat si f* si cu banii luati, ti-ai luat vindecarea in propriile maini : e ca o rasplata pentru toate mataniile si pomenile facute cu gandul la sufletul si la jugulara celor care te-au primit cu buzunarul deschis, ca niste oameni ce sunt.
In China, medicul era platit doar atata timp cat pacientii lui erau sanatosi. De aia imi vine sa plec departe, uneori. Am sa mai revin pe tema “medici de familie”. Si nu de bine.
ai dreptate.