Jurnalul lui Manon.

Elly (nu știu cine este Elly), a renunțat, zice, să fie o rotiță mică și neînsemnată într-un sistem defect.
Și-a dat demisia.
Și acum vrea să trăiască liberă, făcând ceea ce știe ea să facă mai bine.
O admir nespus.
Și îi doresc succes.

Las aici link-ul, poate că vreți să faceți cuiva drag un cadou care conține particule de suflet.

Elly. Un nou început.

Mi s-au întâmplat atât de multe, încât le pot strânge grămadă într-un mare bol pe care să scrie nimic notabil.

Dar iată, am un mesaj pentru cei care stau în Bucureşti şi nu trăiesc degeaba, ca mine:

TU FACI FILMUL!

VINO AICI! (dă click şi pe filmuleţul din articol)

Pup ochişorii cititori.

I’ll be back soon, I hope.

Auzi,
Un lucru simplu:
Vouă vi s-a-ntâmplat vreodată să simțiți, când vă uitați la un om cu care sunteți prieten de muultă vreme, vi s-a-ntâmplat să simțiți că sunteți onorați că-l cunoașteți?
Așa, poof, din senin.
Să simți că te bucuri că-l cunoști.
Să fii mândru că-i faci parte din viață.

Mie îmi spun, unii oameni, asta.
Mă bucur că te cunosc.
Și eu simt că mă inundă fericirea.

Dar și eu simt să declar, la rândul meu.
Pentru cei câțiva.
Speciali.
Unii dintre ei o știu.
Le-am spus-o.
Știi că sunt mândră că te cunosc?

Iar azi, o scriu cuiva.
Ca să înțeleagă.
Un lucru simplu.
Simplu.

Am primit aseară un mail, avea în subiect millo cu drag, iar în atașament, o poză.
Millo Simulov este un suflet lumină. Clar. Și un artist de excepție.
Cum dracu se pot combina atât de frumos – bunătate, fler, inteligență, talent și modestie, într-un singur om?

Millo, cu drag, mi-a trimis o poză.
În generozitatea sa nemărginită, a scris: Jurnalul lui Manon susține KIDDO.
Ca și cum Jurnalul lui Manon ar fi ceva important.
Nu e.
Mă reprezintă, doar, pe mine.
Așa că.
Auzi, măh, Millo,
Te iubesc și mă bucur că te cunosc.
Iar tu
Reține
Un lucru simplu:

“Onoarea e de partea mea!” – susţine, cu tărie, Jurnalul, aka Manon. 😉

Kiddo – primul film interactiv din România.
V-am promis trailerul, în premieră.

Iată-l:

Profit de faptul că voi sunteți cu mîna în cozonaci, la frământare.
Și de faptul că tata s-a dus la țară, la ai lui, și m-a lăsat a nimănui.

Deci, pauză publicitară.

KIDDO – primul film interactiv din România.
În curând.

Am încheiat pauza publicitară, continui să aberez la liber, că sunt singură pe-aci.

Regizorul filmului puse o poză de promovare în facebook, eu dădui share și în loc să fac reclamă, stârnii fetele.
Că regizorul e în poză.
Și, doamne iartă-mă, că e vinerea mare, regizorul ni se pare nouă sexy, nu de alta, dar și e.
Îl sunai să îi urez paște fericit, că ne smintiși din pioșenie în sfânta sărbătoare, barbarule!

Pun poza în jurnal, că mesajul scris de mână pe mână e bun și adânc.
“Tu faci filmul”
Dar căzui pe gânduri o țâră…

I-am zis, unuia care-mi plăcea, odată:
– Măh, te-aș pupa pe obraz. Dar tu nu ești pupător.
El m-ar fi pupat direct pe gură, dar de intimidare s-a cocoșit și mi-a zis, haios-autoritar:
– DACĂ VREI SĂ FACI CEVA, FĂ!
Atunci m-am apropiat de el și i-am șoptit duios:
– Puiule, tu ai alt ADN, ești o altă individualitate. Dacă vreau să-ți intru-n casă, bat la ușă, nu-ți fac șnițel poarta, cu tancul, pentru că vreau eu.

Tu faci filmul. – Îmi sugera tipul.
Fără să știe că eu fac doar proiecția, când filmul nu e interactiv.

Deci, pauză publicitară.

KIDDO – primul film interactiv din România.
În curând.

Oamenii sunt profi.
Iată videoclipul filmului.
În curând, şi trailerul (care pe mine m-a rupt, punct).

O să vă ţin la curent cu ceva.
O să apară un film.
Puiuţi de-ai mei – creatorii.

Iată teaserul:

Copacul de Toreya.
Și el, și alte plante cu denumiri incitante au alcătuit un medicament contra pietrelor la rinichi.
Dau click pe link, să citesc (am și eu o pietricică, și i-aș cam face de petrecanie).

“(…) micșorează pietrele din rinichi și vezica urinară.”

WTF? Micșorează vezica urinară?

Well… Hmm… No, Thank you. Cu piatra aia în rinichi pot parcurge kilometri; cu vezica micșorată – doar un sfert de ceas.

Băh, asta-i reclamă ascunsă la Pampers?

Bună, Anca, ce faci?
Mă bucur că ai trecut pe aici.

🙂