no title here

on March 9, 2019 in Oglinda

Cu inima zbătătoare, deci încă o am, și c-un soi de sfielnicieală, care mi se trage, probabil, de la dracu știe ce că n-am idee, pășesc t i p t i l în jurnal, ca-ntr-o cabană-proprietate-personală pe care-am abandonat-o și la care mă întorc cu emoția fiului risipitor.
N-o să taie nimeni vițelul, în semn de “ți-a venit mintea la cap să te-ntorci în locul safe”.
Perfect.
Și, doamne, câte povești am de spus.
…În cazul în care decid să rămân aici și nu dau bir, iar, cu fugiții. Zic și eu așa, ca să mă încurajez.

3 Responses to “no title here”

  1. Sper să nu dai bir cu fugiții. 🙂

  2. Paul says:

    Sa stii ca unii dintre noi chiar te-au asteptat sa te intorci. C-or mai fi si altii in afara de mine. Cred. Sper.

  3. Manon says:

    Adevarul e ca dupa ce mi am inchis facebookul (acum aproape un an) mi am promis ca o sa ma strecor in propriul jurnal crezand ca sunt singura pe aci.. Dar daca mai vin si altii de ai mei, sunt fericita. 🙂 E respirabil.

Leave a Reply