Cum am ajuns aici…
…abia acum:
În ’96 am terminat facultatea de teatru şi m-am angajat la un birou, făcând un troc cu inginerii de acolo: eu muncesc la negru, pentru a-mi plăti chiria, şi ei imi dau liber când am spectacol.
În ’97 i-am rugat pe ingineri să facem un forum de discuţii, nu exista niciunul pe netul românesc şi, ziceam eu, e de viitor. …M-au dus cu vorba pâna au făcut alţii.
Şi de atunci am fost, printre altele, forumistă. Nu cred în nickname-uri, deci nu foloseam paravan. Am atâtea prenume încât le rulam încontinuu, în funcţie de ceea ce-mi inspira forumul respectiv.
În ’98 am avut forumul meu, pe domeniul out.ro. Acolo am început să scriu de toate, pe căprării, şi acolo mi-am postat jurnalul prima dată. Aveam 15 membri şi mii de vizualizări.
…În 2004, Out.ro a decedat subit, laolaltă cu cele două servere.
În 2007, mi-am făcut un jurnărel pe yahoo360.
…În 2008, yahoo360 a dispărut din peisaj.
La cererea tuturor celor doi fani ai felului în care scriu, dintre care primul sunt eu, am decis să ies, în rând cu toată lumea, pe net. …Adică având o întârziere de 14 ani, în anul de graţie 2010, luna februarie, ziua 16.
Tot pe out.ro.
…Sper să nu decedeze, iar, ceva.
Dacă te-am privit o singură dată în pupilă, probabil că eşti şi tu aici, în jurnal.
Şi, da, eu sunt. Ovidia-Manon, aka Nona.
Nota Bene : Textele pe care le scriu sunt încadrate la ironie parodică şi pamflet – atunci când nu bat recordurile la patetism.
Enjoy!
♦
Imi place ffff mult
si nu o zic doar ca sa zic si eu ceva
Azi te-am descoperit. Imi trebuie ani sa te citesc…
Doream sa-mi fac o rubrica cu Jurnalul lui Manon. Verificând pe google am dat peste al tau jurnal. Ma distreaza idea.
Manon se adreseaza lui Manon :D.
@ manon>>Acum ceva vreme (multisoara), am vrut sa-mi cumpar domeniul manon.ro. Si am vazut ca era luat…Acum doua saptamani, fortata de suturile amicale ale fanilor, m-am hotarat sa imi fac blog.
Am intrat, bantuind netul, pe site-ul tau. E splendid, si esti speciala. (Faptul ca ai la avatar si sufletelul ala expresiv, ma face sa te admir definitiv).
…Sa revenim: imi iubesc numele, Manon, si, daca tu ai domeniul, eu am jurnalul 😉
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, si ma opresc aici, caci am vocatia patetismului.
@ gabriel>> Ma inclin. (Nu iti trebuie ani, se parcurge repede). Acum ma scuzi, dau o fuga pe blogul tau.
Yepiiii – mi-era teama ca nu o sa-mi raspunzi
Te voi mai vizita… daca imi este ingaduit :).
Cu Jurnalul ne-om intersecta… o sa mai postez si eu amintiri. Ma bântuie vremurile trecute nus’ de ce.
vazut comentariul, aprobat, vizitat si adaugat in blogroll!
imi place foarte mult!!!!
@sanda: Perfect!
dap – suna bine, ai talent! o sa revin din cand in cand…
multumesc, ginghis, te astept sa mai vii! 😉
Si daca v-as spune ca va citeam jurnalul de pe vremea yahooului360 (chiar cu sufletul la gura, daca pot spune asa, la unele postari)? si a trebuit sa intru pe forum la unatc sa vad daca il mai gasesc in alta formula. si iata ca totusi se misca si este! ma bucur ca e. cu drag, o vesnica indragostita de actorie si unatc de 20 de ani, care nu a incercat niciodata sa intre la facultate si va ramane frustrata si plina de respect fata de cei care sunt actori.
Bine ai venit, Renata, iti multumesc pentru cuvintele frumoase…
Imi pare rau ca nu ti-ai urmat visul, insa nu trebuie sa ai frustrari…Lasa-le acelora care au avut curajul sa termine unatc-ul, dar nu si-au gasit forta de a supravietui in aceasta lume plina de compromisuri…Te mai astept pe aici si sper sa mai ai momente cand citesti cu sufletul la gura… 🙂
O sa-mi fac curaj odata si-odata sa vin sa te salut. Atunci cand te vad prin scoala.
🙂
Te astept, stii unde sunt. (Nu pap oameni)
imi place tare mult cum scrii! ai mai castigat un cititor! 🙂
Bine ai venit!! Te mai asteptam!
Te cheama Nona??? Nu am mai intalnit pe nimeni cu numele meu!
Lol! De fapt, ma cheama Manon, Nona este diminutiv. Asa ca numele e tot al tau. 😉
bine ai venit pe aici!
Doamna, m-ai onorat cu prezenţă şi cuvinte frumoase…
Numai bine îţi doresc şi succesuri peste măsurile care este. 😀
Multumim frumos pentru vizita, va mai asteptam cu drag. (Am vrut sa scriu si eu ceva comic, dar m-am complexat subit) 😉
Ma bucur ca te-am descoperit.
Cum sunt avida sa citesc cat mai mult din ce-ai scris, sar de la o postare la alta. Pe unele mi le salvez sa le pot citi in tihna.
Esti speciala1
Imi multumesc, disa, ma onorezi. Ete, iti insurubez in frunte un pupic, ca sa ma opresc din vorba, ca m-apuca lacrima de emotie, si nu-i frumos sa plang tot timpul…
M-ai convins. Esti in readerul meu. 😉
Sarumana. Eu te aştern in listuta. 😉
Te-am adaugat in lista de bloguri pe care le citesc. Ma vrei si tu in lista ta?
Absolut! 😉
…Esti, deja.
Stimata doamna….o bijuterie 🙂
Deci,melcul, te mai astept pe aici…Eu inca imi revin dupa impactul cu blogul tau, si ma refer cu precadere la o anumita goarna, dintr-o anumita poza… 😉
chiar daca eu nu am un blog… de cateva zile intru p’aici. Ma atrage modul in care va expuneti ideile, gandurile si sentimentele. Eu unul am o vorba decat un ziar on-line plin de mizerii…mai bine un blog scris de o presoana inteligenta.
Va multumesc, ma onoreaza cuvintele dumneavoastra. Va mai astept cu drag in acest jurnal care a devenit, de ceva timp, si forum de discutii… Va astept, deci, si la comentarii. 😉
Ţi-am citit jurnalul ( în mare … da, da, mai am muult de citit). M-a captivat şi am ajuns să stau ca tembela nemişcată, timp de o ora în timp ce mă aprofundam în lectură .. îmi place foarte mult şi pentru mine e o plăcere să te am la blog roll. Succes in toate!
Am vrut sa scriu ceva destept, dar nu imi vine in minte nimic potrivit…
Imi place foarte mult cum scrieti, sunt mandra ca am blogul dumneavostra in lista mea de bloguri preferate. Spor la scris in continuare!
Bine ai venit, Irina, te pup! Si eu te-am luat la mine in listuta. 😉
Îmi plac oamenii care scriu în stil ironico-pamfletist. Aşa că seara asta o voi pe trece pe site-ul dumneavoastră şi o să vă aşez frumuşel şi în blogroll.
La cât mai multe şi mai de linişte aducătoare scrieri şi o seară faină vă doresc!
Multumesc frumos, bine ati venit! O sa va asez si eu blogul in listuta mea. Sa ne citim sanatoase! 😉
(Atentie, uneori scriu si ironico-lacrimogen)
AAAA, nu-i bai. Mă mai palesc şi pe mine influenţe lacrimogene, uneori extra-mega lacrimoase. Dar am supraviţuit până acum 🙂
ete, cum ne aduna doamne doamne… 😉
Mulţam frumos! Văd că m-ai descoperit… Răsfoiam în linişte jurnalul dar cred că ulima dată am cam foşnit paginile. 🙂 Gânduri bune!
Bine ai venit, Oana draga! Te pup!
Eu am ajuns aici datorita nominalizarii Disei. Citit, placut, pus frumusel in blogroll. O sa mai revin, cred. Ba nu, sunt sigura!
Bine ai venit, Viorica. Te-am pus si eu in listuta. Te mai astept, cu drag!
Hey
In primul rand,foarte dragut site-ul felicitari.
si.. am vr-o sansa sa obtin si eu id tau? as vrea sa ma ajuti cu cate ceva despre u.n.a.t.c. 🙂
Buna, Ema,
Ma bucur ca-ti place jurnalul meu.
In legatura cu unatc-ul, citeste informatiile de pe site si de pe forum, mai intai. Daca dupa aceasta tot mai ai probleme, scrie-mi in mail.
pup.
[…] când vreau să fluier, scriu. HomeCum am ajuns aici…Pentru şef şi cititoriPagina fără numeIuhu! mesaj cu adesa fixă: IP de Suceava Manon on June […]
Ironic, creativ si amuzant. Imi place mult, e o lectura destinsa si plina de subinteles ce oferi cititorului. Felicitari si mersi:)
Bine ai venit, Dragos! Multumesc pentru ganduri si te astept sa revii. Pupic pe frunte.
pentru inceput,am ajuns din totala intamplare aici pentru sfarsit imi doresc sa am oportunitatea de a ma dedica trup si suflet teatrului,actoriei mai bine zis cinematografiei…..dar cum nu am ajuns inca la sfarsitul acestui comentariu,as dori sa iau legatura cu detinatoarea acestui blog daca imi permite,din cate am inteles si sper ca nu gresit este o persoana in jur de 40 de ani care are vocatia de actrita,cu toate acestea ai tot respectul meu si daca consideri ca merit un sfat contacteaza-ma la corne_1997@yahoo.ro,nu ma deranjeaza sfaturile altor persoane cu experienta in acest domeniu si care se considera capabile in adevaratul sens al cuvantului sa ma sfatuiasca!
draga cornelia, intra pe http://www.unatc.ro. este site-ul universitatii. citeste informatiile afisate. daca mai ai nelamuriri, avem si un forum de discutii. sunt mii de postari, in care am vorbit, cu candidatii, despre aproape tot ceea ce-i framanta. daca tot mai ai intrebari, acolo le poti posta. acesta este un site personal. acolo, insa, te vei simti printre ai tai. cu drag, Nona.
buna. am citit sectiunea „gafe” si sunt oarecum dezamagita pentru ca persoana care are mereu ultimul cuvant esti tu. poate ar trebui un pic variat scenariul, e monoton si creează impresia vanitatii. e foarte frumos comentariul despre poza cu dsoara de pe vatra. la mine n-a ajuns poza, dar ma bucur sa vad ca sunt persoane care nu se mai pot amuza inca de individul gras care aluneca pe o coaja de banana. cu bune intentii, dana.
buna. multumesc pentru sugestii. o mentiune: nu folosesc scenarii, povestesc ceea ce mi se intampla.
si da, cam am ultimul cuvant. …sunt un om plin de defecte, de aia defulez in jurnal.
viata mea e, uneori, monotona. nu o infrumusetez, scriu cu energia care ma anima atunci.
multumesc inca o data, stiu ca ai bune intentii. 🙂
chiar te cheama Manon?sau e pseudonim?
interesant dar nu am mai intalnit pe nimeni pana acum cu numele Manon, e ciudata starea…
succes in continuare!
Manon ma cheama, asa cum am scris si aici, in pagina. Ovidia-Manon.
Nick name, Nona.
Te pup, Manon. 🙂
…aplauzele mele, am ramasa fara replica, asa cum ai zis si tu in jurnal. astept si mai multe.
Te pup, Alexandra (zisa Ale)
Draga Manon…nu stiu daca vei citi aceste randuri, insa sa stii ca am citit o mica parte din ceea ce ai scris (mai am dstul de citit,dar nu este nici un bai, imi este drag)si am ajuns la “Cicatricea”-Fata ta cere pumni..si sa stii ca m-am regasit in tot ceea ce ai povestit (mai putin cu palmele fratelui, avand in vedere ca al meu este mai mic), dar sa stii ca pana si acum cand am citit tot m-a durut, desi au trecut ani si poate ca am iertat, ranile si vorbele au ramas intiparite pe “greieras”. Iti multumesc ca ai scris aceasta poveste. Cu drag, Ale
Nona esti superba stiam asta inca din perioada cand ne intalneam la serile dansante ,in care tineretea si nebunia de atunci era totul.De atunci adoram cum recitai poezii,erai sensibila ,si rafinata in acelasi timp si poate acum inteleg mai multe dupa ce am citit jurnalul tau.Stii suna ciudat dar am vrut atat de mult ca pe fetita mea sa o cheme Manon si a fost o perioada buna cand am dorit mult asta.Dar imi era ingrozitor de frica de nastere si am hotarat ca Irina este un nume in calendarul nostru ortodox.