Îşi poartă oamenii angoasele la vedere.
Ca şi cum i-ar fi tăiat cineva pe burţi, de sus în jos, şi au pocnit, angoasele, ca intestinele, în afară.
Îţi cobori privirea, dintr-un sentiment de pudoare.
Şi gândeşti, ruşinat, că şi tu arăţi la fel.
Îşi poartă oamenii angoasele la vedere.
Ca şi cum i-ar fi tăiat cineva pe burţi, de sus în jos, şi au pocnit, angoasele, ca intestinele, în afară.
Îţi cobori privirea, dintr-un sentiment de pudoare.
Şi gândeşti, ruşinat, că şi tu arăţi la fel.
- Am ajuns aici întâmplător şi am citit câte ceva. Interesant. Dar pari puţin cam dură şi pesimistă.
- Pe mine mă amuză ceea ce scriu, nu e pesimism, ci pamflet.
- Mda, poate că aşa percep eu. Mie îmi plac lucrurile mai lights, eu citesc Cotidianul, mă-nţelegi?
- Te-nţeleg, căci eu citesc Caţavencu.
© 2024 Jurnalul lui Manon. is Proudly Powered By WordPress | Theme by The Cloisters