Paul, faci parte din jurnal.
Eu iti multumesc.
I’ll be back.
Pentru ca mai exista oameni ca mine.
.
.
.
“Am vreo patru zile de cand tot citesc jurnalul tau. Sau cinci zile? L-am descoperit din intamplare si nu m-am mai desprins. Il citesc haotic, de parca as cauta cu disperare ceva in el (deja ma suspectez de asta, dar inca-s bland cu mine si nu recunosc nimic
). N-am avut rabdare sa trag de-un fir de la inceput. Dar o voi face…mi-e sa nu fi scapat ceva.

Citesc cu nesat, cu bucurie. Incerc sa ma pliez pe fiecare emotie, din fiecare text. Bine, nu reusesc in toate – stiu ca multe se conjuga altfel la feminin.
Ti-am scris ca sa scap de senzatia ca ma uit pe gaura cheii in jurnalul tau.
Si ca sa-ti multumesc !
Paul”
Ti-am scris ca sa scap de senzatia ca ma uit pe gaura cheii in jurnalul tau.
Si ca sa-ti multumesc !
Paul”