Loaze.
Loaze, peste tot.
Îţi intră-n ochi, pe nas, prin pori.
Îţi invadează sistemul.
Şi tu te miri.
Adânc şi apăsat.
Loaze.
Loaze, peste tot.
Cât să te mai prefaci că zâmbeşti?
Loaze.
Loaze, peste tot.
Îţi intră-n ochi, pe nas, prin pori.
Îţi invadează sistemul.
Şi tu te miri.
Adânc şi apăsat.
Loaze.
Loaze, peste tot.
Cât să te mai prefaci că zâmbeşti?
- Am ajuns aici întâmplător şi am citit câte ceva. Interesant. Dar pari puţin cam dură şi pesimistă.
- Pe mine mă amuză ceea ce scriu, nu e pesimism, ci pamflet.
- Mda, poate că aşa percep eu. Mie îmi plac lucrurile mai lights, eu citesc Cotidianul, mă-nţelegi?
- Te-nţeleg, căci eu citesc Caţavencu.
© 2024 Jurnalul lui Manon. is Proudly Powered By WordPress | Theme by The Cloisters
Nu trebuie sa te miri.Nici sa zambesti.Ci sa dai replica,prompt.Cineva trebuie sa le spuna,din cand in cand.
Nu mai spun. De ceva vreme.
Un oftat adanc… spune ceva?
Spune, da.