Archive for November, 2004


Uitându-mă la ştiri, aşa, niznai, să mai văd cum se fură alegerile şi în altă parte, am observat un lucru care, cu siguranţă, a încreţit pielea mai multor romani care se pregătesc de vot: în Ucraina, a naibii coincidenţă, cele două tabere politice au culorile identice cu cele din România mea. Astfel, cei care au câştigat pe sub mână, se fălesc cu alb-albastrul pesedeilor autohtoni, pe când ceilalţi, opozanţii manifestanţi, poartă… oranj… Băi, să fie…Cum s-au potrivit ele, culorile… şi hoţii…

Mă gândesc, aşa, retoric, că dacă pesedeii fură şi la noi alegerile, cine dracu iese în stradă?…
Io aş ieşi, şi mai sunt câţiva nebuni care au scăpat la revoluţie… dar dacă îi cheamă bunica iliescu pe mineri, nu ne zburătăcim toţi, ca şobolanii?

 Ca orice utilizator de metrou, remarc că, în ultima perioadă, pot să fac economie la cafea, dimineaţa. Indiferent cât de somnolentă sunt, la intrarea pe peron, şi de-a lungul lui, există ceva care mă trezeşte brusc, ba chiar mă aruncă într-o mică teroare zilnic, de două ori.
Aşa că, nu numai că mă înviorează terifiant dimineaţa, dar mă şi frăgezeşte să nu mai dorm seara.
Acest ceva se numeşte Năstase. Năstase, mare, pe postere. Năstase, cu o privire de şarpe, care se ţine cu ochiul după tine până treci de el. Ca să te prindă din nou în figură, la următorul panou. Care te urmăreşte când urci scara rulantă. Care te pândeşte când cobori. Care te fixează când aştepţi metroul, pentru a te înhăţa la următoarea staţie.
…Şi, nu ştiu de unde îmi vine, mie, femeie serioasă, când trec pe lângă mutra lui, instinctiv, să îi arăt degetul ăla.

Ieri coborâm pâş – pâş pe scară, să nu mai dau ochii cu el… Când mă trezesc faţă în faţă cu vreo opt liceeni zglobii, care împărţeau oamenilor…pe Năstase. Lăbărţat pe un caiet. La pungă. Cu pliante şi fluturaşi.
… Mâine iau tramvaiul, şi de restul merg pe jos. Nu de alta, dar am pus ochii pe un marker negru, acasă, şi mă mănâncă mâna să îl iau cu mine, în buzunar, ca armă de protecţie… Cum se uită năstasele la mine, cum îi fac, dintr-un condei, mustaţă şi dinţi draculici…

…Au pus afişele alea să ne zgândăre? Ne-au zgândărit, fir-ai ei ai dracului de hoţi!

Am descoperit o nouă specie de umanoizi: mimiţii, cu accent pe al doilea “i”. Ei reprezintă veriga lipsă dintre primate şi homo sapiens erectus. Ca organizare psiho-somatică se încadrează în crengătura neisprăviţi.
Ca aspect fizic, par persoane respectabile, cu ochi blajini, loviţi de nulitate. Dotaţi cu un ego supradimensionat şi (în funcţie de sex) testicule feştelite, ei dispun de o însuşire ce îi face adaptabili, mimetismul- care dă şi numele speciei.
Astfel, comportamentul şi ideile mimiţilor, copiază şi se mulează spontan pe comportamentul şi ideile interlocutorului. Când stau de vorbă cu un om cultivat, adera subtil la idei măreţe, etică şi spirit civic, cu o înflăcărare perfect sinceră. Când se întâlnesc cu oameni promiscui, barbari şi primitivi, devin numai muşchi cu vagi urme de grăsime. Dacă sunt masculi, le asudă ochii dupe un kur de curviştină, la unison, şi se simt onoraţi dacă vreo putoare le face onoarea să-i reguleze, plătită. Dacă sunt femele, aparţin subdiviziunii mimit halitor.
Cum îi recunoşti? E simplu: La furie, scapă porumbei de genul: “Nu mă cunoşti, eu nu sunt aşa de faţa cu alţii”. Apoi, fiind profund influenţabili, îşi schimbă ideile şi convingerile spontan, în funcţie de ultimul om care i-a influenţat.
Sunt veşnic nemulţumiţi, şi veşnic în căutarea unui om care să-i coordoneze, să-i conducă, să-i piseze, pe care îl reneagă, apoi, clamându-şi libertatea de a se supune din nou, altora, mimetic.
Se cred de esenţă superioară, şi numai când un mimit din asta te înjunghie, cu idei copiate de la altul, pe la spate, înţelegi de ce Dumnezeu, în marea Lui înţelepciune, a pitit bine, timp de mii de ani, aceasta verigă lipsă.
Zbată-se în pace!

Am găsit, păstrată într-un cotlon, o discuţie veche de când lumea, cu Alex.

Alex nu mai este.

Această discuţie, din iarna lui 2000, s-a păstrat. Pentru iureşul simţirii. Pentru faptul că nu există iubire pe net, care să fie viabilă în realitate. Pentru mândria că, în loc de un sex fugar, aceste discuţii s-au transformat într-o prietenie pe care numai moartea a rupt-o.

Mă bucur că te-am cunoscut, Alex, şi îmi e dor de tine. Şi vreau să ştii că am rupt-o cu imbecilul ăla, de-abia după un an. Şi mai vreau să ştii că am suferit la fel de mult, lângă alt egoist meschin, în ultimii trei ani… Sunt singură acum, şi se apropie sărbătorile de iarnă. Mi-e aşa de frică de ele…Şi nu mai eşti nici tu, ca să mai facem haz de necaz…

Îmi lipseşti, Alex, şi nu voi înţelege niciodată de ce a trebuit să mori, şi de ce toţi infecţii fără caracter trăiesc pentru a face rău. Îmi lipseşti, Alex. Uite, citeşte.

Sau, dacă te plictiseşte, citeşte doar finalul.

Şi eu te iubesc.:

Iiiiiiiiiiiiiiiiii

Ovidiam: pup

Alexulea: şi eu!

Alexulea: ce mai stai soro! Te chema omu` acolo şi tu…

Alexulea: şi mai arată şi bine!

Ovidiam: l-ai văzut?

Alexulea: ce? Doar ce mi-ai trimis tu, adică conversaţia.

Ovidiam: net35man caută-i profilu’

Alexulea: haaa, stai aşa! Să-mi dashchid p`acilea

Ovidiam: TE ADOR!!

Alexulea: hehe! Acum ce-am mai făcut?

Alexulea: nu l-am găsit.

Ovidiam: felul în care vorbeşti scriind… creează (cu un e?) imagini plastice… Ţi-am pus gând… bun…

Alexulea: cu 2! Ai văzut că eşti fată deşteaptă? Sunt un artist! Hehehehe!

Alexulea: zău că nu-l găsesc!

Alexulea: nu e înregistrat.

Ovidiam: ţi-l trimit în mail

Alexulea: dă-i!

Ovidiam: ho, că nu dau turcii

Ovidiam:

Alexulea: dau ruşii!

Ovidiam: nu, “Bushii”…

Alexulea: aia au dat, gata! Iar ne-o trag americanii.

Ovidiam: îhî

Ovidiam: cauta-te la mail

Alexulea: cred că nouă ne place să ne-o tragă alţii! (hehe! Mi-e ruşine să mă caut la mail că mă avad colegele)

Ovidiam: ei-si-ce-daca-oamenii-vorbesc… la-la-la…

Alexulea: referitor la ce? La mail sau la tras?

Ovidiam: la să te cauţi…

Alexulea: hehe! Păi astea nu zice mah, ele vede!

Alexulea:

Ovidiam: bey

Ovidiam: şi ce, n-are de văzut? Primishi mailu’?

Alexulea: zău! Hai mah că nu mai vine. Ce are?

Alexulea: ba are, tocmai. Dacă vrea mai mult?

Ovidiam: şi ce dacă vrea? Nu dai nimic?

Alexulea: mă întrebi sau îmi spui?

Ovidiam: te întreb. În funcţie de răspunsul tău, îţi spun eu pe urmă…

Alexulea: Normal că nu dau nimic! Aşa pe degeaba? Eeeeeeeeeeee!

Ovidiam: Cee… ceri?

Alexulea: Reciprocitate! Hehe! Nu dau mah nimic la birou! Orice ar da!

Ovidiam: aha.. deci la birou, nu. Aha… Eu sunt la birou, deci…la birou, nu. Aha.

Alexulea: eşti la mine la birou şi eu nu ştiu???????????? Unde?

Ovidiam: nuuu… o rotunji acum… era vorba de Birou. Sunt la uşa din fatza. Fumez.

Alexulea: hehehe! Nu am nici o uşă în faţă! Hehehehe!

Alexulea: ce vorbeşti Franz! Păi poze din alea pot să-ţi dau şi eu cu punga!

Alexulea: (adică am primit poza)

Ovidiam: stai să-ţi spun, cu neamtzu’. După ce zise că sunt frumushica, slabutza şi cu sâni mari, mă întreabă măsura la cupă, mai degrabă îşi dă el cu presupusu’, o cotesc eu cum pot de la sex, bla=bla şi… pleacă, fără să spună aufviderzen sau crva de la ei. Bleah!

Ovidiam: crva=ceva

Ovidiam: cum? Ce-i cu poza?

Alexulea: bine că ai zis ce inseaman crva! Că nu înţelegeam. Adică am primit poza şi e abureală. D-astea pot şi eu să-t trimit

Ovidiam: dă-mi şi mie una… Doamne… Scrisesem dă-mi şi muie una

Alexulea: hehehehehehe! Ţi-am zis eu că nu te poţi abţine!

Ovidiam:

Alexulea: stai că-ţi dau. să caut. Zău!

Alexulea: glumeam mah!

Ovidiam:

Alexulea: e superbă fatza asta cu enervatul.

Ovidiam: s-o vezi pe-a mea…

Alexulea: ar fi mişto dacă ar fi şi animate

Ovidiam: merci.

Alexulea: nu-mi doresc! (când eşti nervoasă!)

Ovidiam: da, dă-i bir cu fugiţii…

Alexulea: ce bir?

Ovidiam: druckstnhyukhnukhnmjhbgkthungj nu mă mai zăpăci de cap!

Alexulea: ha? Iar codezi?

Ovidiam: tu ce zici?

Ovidiam: gotcha!

Ovidiam: lasa fonturile, bey

Alexulea: bey, m-ai înnebunit!

Ovidiam: NU CODEZ Mă-ncodez…

Alexulea: Te`ncordezi!

Ovidiam: Hehehehehe

Ovidiam: Mă acordez..

Alexulea: te ancorezi!

Ovidiam: mă corelez..

Alexulea: hehehe! Cu cine faci mah toate astea?

Ovidiam: care?

Alexulea: ce ai zis tu mai sus!

Ovidiam:…mă adaptez..

Ovidiam:…mă ajustez..

Ovidiam: şi… dispar..

Ovidiam: pustiu…

Alexulea: hopa, te şi ajustezi? Hmmmmm, pot să mă uit? Hehe!

Ovidiam:… vino…8989989

Alexulea: bey, ăla e la ProTV.

Ovidiam: shii?????

Alexulea: vrei să vin acolo? E periculos mah, că nevastă-mea stă cam mult pe acolo.

Ovidiam: pardon

Ovidiam: Şi? Cum merge treaba la servici?

Alexulea: hehehe! Termină!

Alexulea: Să nu pleci! Lipsesc 10 min. cevva urgent!

Alexulea: gata!

Ovidiam: ii

Alexulea: ce îi? Bey, îmi vine să te iau în braţe şi să te învârt tare tare!

Ovidiam: iiiii

Alexulea: vjjjjjjjjjjjjjjjjjjj, aşa se zice!

Ovidiam: vezi?

Alexulea: ce?

Ovidiam: te-apucă aşa, amorul, mă încarci şi… mâine mă iei cu glumele…Să te ferească Sfântul să-mi cazi în braţe… Vedem noi care mai face glumiţe…

Ovidiam: şi nu te da erou!

Ovidiam: incepusei să-mi scrii, nu?

Alexulea: păi nu vezi că nu mă dau? Am zis eu ceva?

Ovidiam: o replică tare…

Alexulea: nu!

Alexulea: te-am avut!

Ovidiam: nu încă…

Ovidiam:

Alexulea: mai încerc!

Ovidiam: ce?

Alexulea: orice!

Ovidiam: fii mai specific

Alexulea: nope! O să vezi! Surprize!

Ovidiam: mda… sigur…

Alexulea: singur

Ovidiam: ai grijă la ceea ce-ţi doreshti…

Ovidiam: s-ar putea să se inplineasca..

Ovidiam: inplineacsa=împlinească

Alexulea: n`am eu norocul ăsta

Ovidiam: wherever

Alexulea: unde găsesc nişte felicitări frumoase de Crăciun?

Alexulea: hopa! Eşti Available?

Ovidiam: îţi trimit adresele prin mail, vrei?

Ovidiam: sunt, da

Alexulea: ce adrese?

Alexulea: eu le vreau pe hârtie!

Ovidiam: de felicitări. Cum să ţi le dau pri… a, vrei felicitări de trimis prin poştă? Încearcă la Poshta.

Alexulea: “Scuzaţi-mă Domnişoară! N puteam să nu remarc zâmbetul Dumneavoastră superb. Vă deranjează dacă iau loc?”

Alexulea: aia la poştă au urâte!

Ovidiam: cu cine vorbeşti?

Alexulea: cu tine! Nu ai spus că eşti Available?

Ovidiam: available să vorbesc. Altminteri, sunt taken, but still looking

Alexulea: bey, când te-ai măritat?

Ovidiam: taken la inimă…

Ovidiam: Fii atent ce frumos… Greetings Manon — Here is your horoscope for Thursday, December 14: You can charm your way into or out of anything. Your will is almost a force of nature. Disagreement melts to compliance în the heat of your smile. If you spend time în a car, decorate or scent your environment.

Ovidiam: Eeee?????

Alexulea: şefa lângă mine. Pauză!

Ovidiam:

Ovidiam: şi uite aşa

Ovidiam: azi mă duc acasă, că trebuie să fac lecţiile la engl. şi franceză cu copiiii

Ovidiam: şi a mai trecut încă o zi

Ovidiam: şi ăla se dă tare şi nu mă sună

Ovidiam: mai bine, da’ să nu-l apuce dorul sau săi se inflameze între picioare, tomnai în mijlocul sărbătorilor…

Ovidiam:..să mă sune atunci, că s-au dus bucuriile iernii.. câte mai sunt ele..

Alexulea: gata! Ufff! Ce zici tu aicea? Care el?

Ovidiam:… vorbesc şi eu singură, na, că Alexu are urechea în mina şefei…eh.

Alexulea: bey, nu puteam să vorbesc! Era lângă mine. Care el?

Ovidiam: VENISHI? IUHUUU!!

Ovidiam: ştii-tu-cine

Alexulea: păi parcă erai gata cu el!

Ovidiam: nu trebuia să te deranjezi, fă-ţi treaba cu şefa că eu vorbeam discuţii singură

Ovidiam: gata în suflet? Am spus eu asta?

Ovidiam: Bey, se suferă aici, ce ştii tu…

Alexulea: ce zici mah? Îl iubeşti adică?

Ovidiam: Ia să vedem: Tu ce zici?

Alexulea: Nu ştiu, că aktfek nu te mai întrebăm. Am înţeles că eşti gata de tot cu el! Dar…

Alexulea: aktfek=altfel

Ovidiam: Ia să te îndrăgosteşti tu, par example, de mine. Şi eu… figuri… da’ să-ți spun mereu că te iubesc…şi figuri… şi p’orma telefoane ca nu pot să stau fără tine…Şi tu să găseşti puterea să te desparţi de agonia asta… Cum rămâne cu sentimentele? Au murit? Le-ai aruncat, când nu te vedea nimeni?…De fapt, e vorba mai mult de REsentimente…Şi de întrebările fără răspuns.

Ovidiam: Uneori e bine să te pui în locul femeii. Dacă o faci, ai numai de câştigat, pe lângă surprizele aferente…

Alexulea: Bey, astea sunt normale! Dar eu tare am o bănuială că dacă se întoarce precum crocodilul plângăcios la tine, o să-i cedezi

Alexulea: schimba fontul! Că m`nnebunesti!

Ovidiam: Mi-e frică virgula mă-sii că da.

Ovidiam: fontul sau culoarea? Am Times New Roman

Alexulea: De fapt tu ce vrei, acolo în adâncuri? Sa da sau să nu?

Alexulea: Marinea!

Alexulea: mărimea!

Ovidiam: o vrei mai mare sau mai mică?

Alexulea: eu stau cu fereastra micuţă şi deodată mi se umple ecranul! E “puţin” cam mare

Alexulea: Eu o vreau la fel ca a mea!

Alexulea:

Ovidiam: hmm… e bine aşa? Se adaptează Mai mică o vrei?

Alexulea: nu, că cică-i chinuitor! (Aşa e perfect!)

Ovidiam: nu-i chinuitor, dragule. Trebuie doar să ai răbdare…

Alexulea: da? Cerd că ai tu câte ceva să mă mai înveţi!

Alexulea: cred!

Ovidiam: o, da, cu siguranţă…

Ovidiam:

Ovidiam: mă întrebai dacă vreau să mă despart de el. Da! Dar cu ură… cum fac?

Alexulea: o să treacă! Tipul le vindecă pe toate. Important e să te hotărăşti şi să nu te mai uiţi în urmă! (când ziceai că-mi ţi un curs?)

Alexulea: tipul-timpul

Ovidiam: acum. Aici. Ask.

Alexulea: hehe! Păi dacă eu nu ştiu de unde vrei să ştiu ce să întreb? Ha? Zi tu!

Ovidiam: Adică eu sunt zi? Sau… zii tu? Cum e? Că tu ai terminat şcoala mai încoace.

Alexulea: te mushc de nas!

Ovidiam:

Ovidiam: O să-ţi spun eu ce se poate face şi cu nasul

Alexulea: ce? Ce? Ce? Să-l plimbi uşor pe burtica? Hehe! Na că m-am stricat!

Ovidiam: nu, să-l atingi ushor de nasul ei. O dată, de două ori…

Alexulea: ca eschimoşii!

Ovidiam: barbitza o plimbi uşor, dar nu numai pe burtica

Ovidiam: na că m-am stricat şi eu!

Alexulea: hehe! Tu te-ai stricat mai tare! Păi dacă-i la vale, normal că alunecă.

Ovidiam: Aşa?! M-am stricat mai tare? Bineee… Şi? Ce mai faci pe la birou?

Alexulea: vorbesc cu o persoană iubită!

Alexulea: trebuie să mă duc să cumpăr felicitări, nu am chef şi nici nu ştiu e unde.

Ovidiam: mmmmmm

Ovidiam:

Ovidiam: pardon, credeam că sunt eu… Ha?? Cu cine vorbeşti?

Alexulea: cu o tipă mişto, cu ochii mari şi frumoşi, înaltă, suplă, deşteaptă!

Ovidiam: Vezi că nu-ţi mai spun de unde să iei felicitări. Dacă n-o laşi pe aia în pace, nu-ţi mai spun să încerci la Dalles.

Alexulea: nu pot mah s-o las! E prea mişto! Zău, nu pot!

Ovidiam:… Precis are părul lung, feciorelnic…Să te’mpiedici în el, na!

Alexulea: nope! Tocmai mi-a zis că s-a tuns acum puţină vreme! Deşi cred că-i stă excelent cu părul lung!

Ovidiam: Vezi, când te-o cauta mâine, s-o iei cu glumiţe rotunde, să dea cu tine de pământ…

Alexulea: n-o mai iau cu glumiţe câte zile oi avea!

Ovidiam: şi să te lase acolo… contrar aşteptărilor…

Alexulea: da, să mă supere!

Alexulea: GATA! Încheiasem subiectul ăsta!

Ovidiam: N-o mai lua cu glumiţe, fă pe cioclul, că nu-i sătulă ea de seriozitatea ei…

Alexulea: o să stau supărat să văd dacă aşa-i place.

Ovidiam: Şi nu-mi spune tu mie gata! Eu spun când termin. Vezi? Tz! Tz! Tz! Nerăbdarea…

Ovidiam:

Ovidiam:

Ovidiam:

Alexulea: Ce te faci dacă termin eu înainte?

Alexulea:

Alexulea: vezi? Ştiu şi eu!

Ovidiam: Dacă termini…

Ovidiam:… hmmm…

Ovidiam: Da’ nu întotdeauna, nu?!

Alexulea: hehe! Mişto!

Ovidiam: Mai am şi eu… câte un cuvânt de spus, aşa… din când în când…

Ovidiam: Da?

Alexulea: aşa, circumspectă! “ce o fi vrut să spună?”

Alexulea: cred că da!

Ovidiam: A, crezi… Hmmm

Ovidiam: În orice caz. Lasă-i şi… ei… dreptul la…

Alexulea: bey, glumeam!

Alexulea: hopa!

Ovidiam: hopa, ce adorabilule?

Alexulea: revine subiectul ăsta!

Alexulea: hopa sus!

Ovidiam: am uitat o virgulă

Alexulea: pune-o acum!

Alexulea: virgulă!

Ovidiam: hopa, ce, adorabil şi obraznic dar drag ce-mi eşti?

Alexulea: E delicat. N-am mai văzut sex de femeie de o lună. Nevastă-mea e cu munca iar iubita!

Alexulea: te-am shocat?

Alexulea: adevărul doare, nu?

Alexulea: hellooooooo!!!!!!!

Alexulea: zi ceva

Ovidiam: stai

Ovidiam: busy

Alexulea: stau!

Alexulea: mai stau mah, că am amorţit! Pot măcar să las mâna asta în jos?

Ovidiam: viu acu

Ovidiam: dau nişte telefoane

Ovidiam: nu-ţi uita vorba

Ovidiam: şi ţine mâna tot acolo

Alexulea: hai mah, că nu mi-o mai simt! Măcar s-o sprijin pe birou!

Ovidiam: bine..

Alexulea: ufffffffffffff. Mulţumesc!

Ovidiam: ia stai tu aşa…

Ovidiam: Ce ziceai? ” N-am mai văzut sex de femeie de o lună. Nevastă-mea e cu munca iar iubita!”… Ce-i cu iubita? Cine-i iubita?

Alexulea: munceşte mah mult!

Ovidiam: CINE-I IUBITĂ?

Alexulea: ea! Nevastă-mea!

Ovidiam: Nu înţeleg…

Alexulea: adică munceşte iar mult, vine târziu acasă şi eu mă urc pe pereţi. că altceva nu am cu cine.

Ovidiam: aha.

Ovidiam: o să vă reveniţi.

Ovidiam: crezusem că spui”Nevasta e cu munca, iar iubita…” Virgula, de uneori o uiţi, uneori o vezi unde nu trebuie…

Alexulea: şi sărisei la gâtul meu?

Ovidiam: după ” de”, o virgulă, na, că o uitai eu, tot uitându-mă după ale tale…

Ovidiam: Nu, da’ nu mi-a plăcut faza cu “Adevărul doare”. A fost un cinism gratuit, cred că eşti de acord cu mine. Cinism în toate sensurile.

Alexulea: e adevăr mah. Nu-i cinism. Am intrat iar în pasă proastă. Hai să schimbăm subiectul. Te plictisesc şi tu eşti dragita că de obicei şi mă asculţi.

Alexulea: drăguţă

Ovidiam: act ratat: dragita în loc de drăguţă Asta înseamnă că-ţi sunt dragă. Nu ne-am înţeles. Eu am receptat cinismul la adresa mea, că PE MINE adevărul mă doare. Tu, înţeleg că voiai să-mi spui că te doare PE TINE, nu? Ştii, eu te întreb de vreo două săptămâni ce-i cu amorul ăsta brusc pentru mine? Am înţeles. De ce nu mi-ai spus că ai probleme acasă, în loc să ne mirosim că câinii (vulgar, dar adevărat)?

Ovidiam: Suntem prieteni înainte de toate. Punem punct la glume şi discutăm că întotdeauna. Pe mine mă ajută să flirtez, mă defulez. Tu nu ai în flirt o soluţie. Nu ai voie. Iartă-mă că m-am lăsat dusă de val.

Alexulea: nu vreau mah nimic de la tine! Ţin la tine mult! Dacă vroiam să sar pe tine de mult eram la uşa ta. Am probleme dar se vor rezolva. Da? Gata cu starea asta!

Alexulea: Bey, tremina-te!

Alexulea: na, că mă bâlbâi!

Alexulea: Nu flirtez cu tine că nu am ce face şi simt nevoia să fac ceva cu cineva!

Alexulea: O fac pentru că ne simţim (cel puţin aşa credeam) împreună.

Alexulea: Chiar şi numai să vorbim.

Alexulea: Dacă vroiam neapărat sex mă duceam şi-mi cumpărăm.

Ovidiam: Deci: nu vrei să sari pe mine. Nu flirtezi. OK.

Alexulea: Dar tu eşti altfel, eşti deosebită, îmi place să vorbesc cu tine, fie că-s lucruri serioase sau flirt.

Ovidiam: De ce te justifici?

Alexulea: Aş dicuta orice cu aceeaşi plăcere!

Alexulea: Pentru că văd că nu înţelegi! Sau că ai înţeles greşit!

Ovidiam: Aiurea! Dacă te pot ajuta cu ceva, spune. Am înţeles că sunt o prezenţă fără trup, un suflet în cyberspace. Aşa să fie.

Alexulea: bey, acum te-ai supărat? Iar am reuşit!

Ovidiam: Nu m-ai supărat. Rămân ceea ce am fost întotdeauna. O prietenă pentru bărbaţi. E adevărat, niciunul nu se înghesuie la uşa mea. Uite că zâmbesc… unde au pus ăştia pozele stas? A!

Alexulea: Ce vrei mah să-ţi spun? Că te iubesc dar că nu te pot avea? Na! Ţi-o spun! Da, aş vrea să te văd! Mi-ar place al naibii de mult să pot să te strâng în braţe! Să pot să te trezesc dimineaţă cu un sărut! Poftim ţi-am zis! Dar nu-ţi dai seama că m-aş folosi de tine? Eu n-o voi părăsi niciodată pe soţia mea (măcar acum aşa gadesc). Vrei să reîncepi o relaţie că până acum? Să ajungem şi noi ca tine cu Stiu-Eu-Cine?

Alexulea: Să ne urăm?

Alexulea: Îmi pare rău! Te iubesc!

Yahoo! Messenger: alexulea has logged out. (12/14/00 at 3:51 PM)

Azi primesc telefon de la bărbatul părăsitor. Se tot cacă pe el, de vreo lună, să îmi lase la poarta facultăţii, cele două bluziţe care îmi rămăseseră la el… Zice că vine să le lase.
Simt că mi se sfâşie inima. Intru în trepidaţii, şi mă inneacă plânsul.
Umblu bezmetică prin facultate, să uit că va fi prin preajmă, să îmi calmez sufletul ăsta zbuciumat. Mă întorc în birou şi îmi arunc ochii pe telefon. Mă sunase. Îl sun şi îmi explică, politicos, că mi-a lăsat plăsuţa la poartă, îmi dăduse doar beep, ca să ştiu că a fost pe acolo.
Iau plasa, care conţine hainele mele în alte trei plase- fiecare cu câte două noduri. Printre haine, o pungă de bomboane cu ciocolată, şi o altă punga de jeleuri harribo. Mă năpădeşte un plâns, de se cutremură scaunul. Mă copleşeşte aceasta atenţie. Jiul trece prin ochii mei… Trebuie să mă calmez, isterică dracului. Dau să scot toate bluziţele, şi găsesc un plic cu 1.500.000 de lei…În condiţiile în care eu nu mai aveam în buzunar, până pe 10 nov., când iau banii, decât 50000 lei…
Plâng aşa cum nu am mai plâns de multă vreme. Adânc, amarnic. S-au dus dracu machiajul, rimelul. Am nasul roşu ca o gogonea, şi inima-rană.
Pun punguliţa de jeleuri pe birou, şi mă aşez în faţa computerului, să citesc o ştire pe net, ceva, ca să mă potolesc, nebuna dracu’…
Şi văd.
…De un colţ al pungii, acolo unde era puţin lipicios, ca dezlipise preţul… atârna un fir de păr, de vreo 30 de cm, negru ca abanosul. Părul “ei”.
… Vezi tu, Doamne, de asta refuz să mă întâlnesc cu el…Nu pot să ştiu că iubeşte deja, că e fericit, nu pentru că nu îi doresc să iubească, ci pentru că eu sufăr întreit… Şi-mi trebuie şi mie timp să mă întremez…
… Aşa că nu înţeleg de ce mi-ai pus acest fir de păr sub ochi… Sunt şi eu un biet sufleţel, nu-mi ajunge atâta suferinţa? Spune şi Tu, chiar nu îmi ajunge??