Jurnalul lui Manon.

Se întâmplă că azi nu am despre ce să scriu, deci povestesc ceva.
*

Am meșterit-o-n gând acum o lună, cu inocenţă şi bucurie.
În continuare mi se pare cel mai frumos cadou pe care eu l-aș fi putut face cuiva drag, de ziua lui.
Dar nu am apucat să trimit darul.
…Nici să fac petrecerea surpriză din jurnal (eu v-aș fi rugat pe voi, pe șest, să spuneți Happy B-Day, la comentarii, muzici, chestii… E o prostie, știu, dar mă bucuram tare tare când mă gândeam la asta).

Nu-i nimic.

*

…Îi cer iertare lui Nichita, pentru că am pus fundițe roșii bijuteriei pe care a creat-o…
…Și las cadoul, aici, să umple o pagină goală.
Poate ca unii dintre cititori vor da, azi, copy și, când au nevoie, paste – într-o fereastră de messenger, ca să-și bucure iubita / iubitul.

Tot e ceva.

(La)

.
Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
si ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopata puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?

.
(!)

Nu uitați să iubiți, dragii mei!

Clipul ăsta* mi-a dat o miraculoasă stare de bineeeee. Și m-am gândit și la voi. 😉

Ete, pentru copiii din noi, desene, pentru adulții din noi, melodia.

Click
↓↓↓↓

🙂   E BINE CÂND E FUN   🙂

↑↑↑↑
Vă garantez buna dispoziţie!

(*)Video for the Minimest section of the 5th Anim’est International Animation Film Festival, October 8-17, 2010
Animation comes out to play!
Credits: Luiza Parvu

(atenție, limbaj violent)

!!!

(Late Edit:
Am înțeles ca individul a citit ce am scris, azi.
Perfect.
Data viitoare, când își va mai permite să spună în fața mea că “Mă p** și pe mama, că și ea e femeie“, va înțelege de ce toată feminitatea pe care o am îl așteaptă, nerăbdătoare, într-o mănușă de box.)

***

*

Eu cred că misoginii au apărut pe lume ca urmare a contactului intim dintre fundul lui Napoleon şi şaua calului său.

Această verigă din lanţul involuţiei nu reuşeşte niciodată să devină, pe parcursul existenţei, un complet Napoleon sau un pitic Marengo.
Deci potrivirea, între felul în care se manifestă şi aspectul lor, e perfectă. Dacă-i dezbraci, îţi vine să fugi dracului, căci lipoamele de unturi concurează cu tufişurile de floace răzleţe. Dacă-i asculţi, îţi vine să le împleteşti venele, şirag, în jurul beregatei, căci gura, cu dinţi neîngrijiţi, le miroase a insecticid băut pe stomacul gol.

Aceste pestilenţe bipede manifestă – din motive obscure – la adresa femeilor, o ură vâscoasă, perenă şi precipitată, ce se acumulează progresiv, în timp, ca ciroza cu lichid.

Misoginii – distruşi, rataţi, impotenţi pe toate planurile dar cu pretenţii vag erectile, au o ciudă viscerală pe sexul opus.

Dar, iată cum ne întoarcem la paradox: Când spui sexul opus, susţii, implicit, că eşti bărbat –născut de o femeie.
Ceea ce este complet neadevărat.

Misoginii nu sunt şi nu vor fi niciodată bărbaţi. Născuţi de o femeie.

Produşi inutil din împerecherea unui Ass celebru c-o anonimă Şa, ei vor rămâne întotdeauna biete vieţuitoare vegetative  – diform înghesuite cu capul în propriul fund.

Ranchiunoşi.
Toujour versus.
Combatanţi.

*
Deci.
Titlul complet este acesta: misoginii versus mama lor, ŞAUA.
Vax. Niciun pericol de conflict între ei.

***

I-aş cam lua faţa. Să-i pun alta. Jurnalului.
Dar mi-s dragi călimările alea de sus; una e a mea, cealaltă-i a prietenului cititor.

Călimara mea: Azi m-am întâlnit cu Rectorul, care mi-a spus că vrea să mă promoveze.
Nu ştiu dacă va fi aşa, însă numai intenţia mă onorează profund.

♦

Călimara ta, azi: Ce faci tu? Cum ţi-e toamna, prieten cititor? Ce culoare porţi în suflet?

Azi m-a sunat un prieten bun, să-mi ia pulsul inimii. Amândoi suferinzi din dragoste, ne susţinem, la nevoie, pe principiul o inimă spală pe alta. Frăţeşte.

Am stat de vorbă, şi am remarcat, plăcut surprinsă, că el era vesel ca o rândunică, sporovăitor, hazliu, mişto.

La un moment dat devine sobru şi îmi zice: Auzi… Eu, aseară, târziu, am citit ce ai scris tu, cu vizita la IKEA. Mă, m-am gândit cu ciudă, ete, ai dracului de actori, cum pot ei trece de la o stare la alta…
– Cee?
– Păi, eu, aseară, eram la pământ, şi când am citit ce veselă eşti tu, mă gândeam cât de repede ţi-ai revenit… De aia ziceam, m-am enervat pe voi, actorii, cum săriţi de la o stare la alta şi uitaţi durerea…

M-a pufnit plânsul ăla de jale, de l-am încremenit.

♥
Da, cred că sunt o bună actriţă.

Eu nu uit, ci acopăr, drag prieten. …La fel ca şi tine.

Nu prea aveam chef să ies din cuib. Afară, un cer plângător; în oglindă, păpușa ciuki.
Dar cerul e de toamnă, nu pot schimba nimic, iar coafura se poate ajusta, ete, îmi tunsei, azi dimineață, cele două rățuște de pe ceafă, și acum arăt și eu normal, ca o vânzătoare.

Am mers la Ikea. …Eu, o prietenă și întreg poporul român al Bucureștiului.

Mă, să fie clar, eu merg la Ikea ca la Disneyland, să mănânc, nevinovată, cârnăciorul ăla de zece mii (asta dacă nu mă apucă lipotimia la coadă și îl dau dracu), să mă plimb pe lângă canapele și să îndemn pervers la cumpărături persoana de lângă mine, că mie mi s-a terminat salariul din a treia zi, ce faci, azi, cu 600 de lei, din care fumezi opt sute? (Glumesc, iar faptul că scriu acum răgușit, în șoaptă, nu ține de tuse tabagică, ci de o trecătoare bronșită. …Pentru al cărei tratament voi antama salariul viitor.)

Când am văzut puhoiul de lume din Ikea am înțepenit la intrare.
Maamă, nici la deschidere nu a fost atâta lume, îmi zice prietena, la care eu, spun, ușor metafizică, românii, când sunt amărâți, ori își iau un câine, ori ies la cumpărături.

Recunosc, m-am oțărât un pic, in sinea mea, la ăia de acolo, bă, se terminară muntele, marea, străinătățurile și venirăți peste mine la Ikea? De piramide ați auzit? De Marele Canion? …Dar mi-a trecut repede, că mi-a pus dumnezeu piedică o oglindă în față și aveam, fra-tee, o privire atât de ciufulată, de m-am redresat imediat, ca să nu mor de spaimă la întâlnirea cu următoarea…

Dar, orișicât, ce e cu toată lumea aia la shopping?
O fi vreo promoție, de dădură buluc? La ce?
Or fi adus ăștia marfă nouă, pe șest, și au prezentat, cu schepsis, în catalog, tot produsele alea de veci care îți împulică limba în gură? (Scuzați cruditățile de limbaj, dar vărsă unul paharul de cola de la dozator pe spatele prietenei mele iar aceasta purta, întâmplător, o jachetă albă… A MEA!!!)

N-am lămurit misterul, în cele patru ore petrecute ca pe stadion, alături de concitadini.
Am umplut, însă, un coș maaare, cu toate nimicurile – care de care mai greu / lat / lung și vreo două rotunde. Plus răzătoarea.

Aș vrea, dacă-mi permiteți, să aștern aici o cleveteală invizibilă, cu simț de responsabilitate – că acolo n-avusei curaj: Auzi madam, data viitoare când mă iei la cumpărături, lasă-mă dreq să port și io după mine prin magazin iepurele ăla de pluș gri, că îmi rămase sufletul la el!! Nu-mi văzuși ochii de câine bătut când îl luai din maldăr și mi-l pusei pe umăr? Teroristo! (Și să zici merci că nu îți zic câteva pe limba lui Aksay…)

Așa.
Deci tot n-am lămurit misterul cu puhoiul de lume.
Dar, ca să scăpăm de aglomerație, am zis să ne strecurăm în Mall, la cafeneaua aceea din zona cu furtunele arteziene bolnave de prostată, să bem o cafea fără mentă.

…Dar, pentru că așa e viața, are meandre, până să ajungem noi acolo, tot poporul român al Bucureștiului se transferase în Mall!

Am zis Mall? Era un fel de circ ambulant. Promoteri, neni cu pantaloni mulați care călăreau, la concurs, biciclete de ălea care nu se mișcă de pe loc, muzică, standuri cu pastile de făcut masă musculară, femei bronzate drastic, de ziceai că a început sezonul estival partea a doua în incinta măgăoaiei de clădire.

Am ridicat din umeri, căci situația ne depășea, și am luat magazinele la picior, cu popasurile deja tradiționale…

*
Acum stau în pat și aud așa, un bâzâit mic, nu știu, o fi de la înghesuială, o fi de la ciupercile de lemn, cu usturoiul mamii lor?

Bref: cred că am deslușit misterul.

O ducem greu și nu știm încotro ne îndreptăm.

N-avem speranță în mai bine.

Nu ne-au mai rămas decât protestul prin shopping în masă și…

… “Și, ce?”

Ziua de 25 adună multe, pentru mine.

Azi, îl pun pe EL aici, din admirație.

A plecat într-un 25,

ca

să

rămână

forever…

… A beautiful mind

Aksay e nuts. S-a lipit așa, de mine, chiar dacă vorbim în paralel. The story of my life.
Am lipici.

…Ca o hârtie de muște, uneori.

Azi dimineață am avut ultima convorbire cu acest personaj.

O pun aici. 😉

♦

10:35 Aksay: Aa gari randi

10:38Me: A, nu m-ai uitat, te pup! Ce faci? Ai dormit bine? Ieri credeam ca esti fetita, dar tu esti baietel. Cul.

10:38Aksay: Kya huva

10:39Me: Si la noi e frig. Am dat drumul la convector, m-a luat dracu cu lumina… O sa platesc… Vii la o cafea?

10:39Aksay: Teri chut

10:40Me: Imi pare rau, ceai n-am

10:40Aksay: Chudvana hai

10:40Me: De ce? De ce esti trist? Te-a suparat cineva?

10:42Aksay: Aavu kya tuze chodne ke liye

10:42Me: Nu, am un singur dulap, nu pot sa ti-l dau. Cumpara unu de ala de la Ikea, si pune-le in saci. Te muti? Unde?

10:42Aksay: Tu let ja bister par

10:43Me: Aaaa… N-am nici de aia. Ma rog, am, una, dar e in cruce…

10:45Aksay: Pent khol teri

10:45Me: Normal ca o sa te descurci.

10:46Aksay: Kya normal

10:46Me: Asa zic si eu.

10:46Aksay: Me to teri uutar hi dunga

10:47Me: Dinamita, ce? Ca nu inteleg.

10:47Aksay: Aab teri chaddi faddunga . Bendi taki

10:48Me: A, fața… Buhait? Ai baut azi noapte… Auzi? Ai citit jurnalul? Te-am asezat acolo… Poate ti-o scrie si tie cineva, sa nu mai suspini singur 🙂

10:49Aksay: Teri chut pe aastra fira ya hai. Kya chikni gand he

10:49Me: O gasesti pe profilul meu , adresa. Auzi… Mai bine mi-ai da telefon, mi-ar fi mai usor sa vorbesc. Stii, comunicare de la suflet la suflet. Prima data taci tu. Pe urma tac eu. …Chestii. Ai?

10:50Aksay: Teri makki

10:50Me: Stiu. Dar pe mess e gratis. Mi-am pus si Skype.

10:51Aksay: Mea loada chahiye

10:51Me: nu, pe facebook nu se poate, astia nu au voce. Ti-ai luat alt hamster?

10:51Aksay: Ghusad dunga teri chut me

10:52Me: Stiu, munca de doliu, asa zice si Freud. Asteapta o luna, si pe urma mergi la petshop. Cu cat e animalul mai mic, cu atat tine durerea mai putin.  Mai bine iti iei gerbili, crede-ma. Traiesc patru ani, nu doi. Vin io cu tine, sa ti-i aleg, gerbilii, ca trebuie sa cumperi o familie, altfel mor de singuratate.  🙁

10:53Aksay: Aachi hai

10:53Me: Sau șinșila, da, corect. Dar trebuie colivie mare.

10:53Aksay: Tu to bahut garam maal hai

10:53Me: Cum adica nu te lasa? Esti major, iti poti lua animal de casa lejer. Ei, asta-i buna… Arata-i buletinul. Giiiz! Ia stai!  La voi se mananca animalele de casa?

10:54Aksay:Ha teri chut me hi nikalunga mera pani

10:54Me: Scuze. Incercam sa fac o gluma, dar de-abia m-am trezit. Normal ca nu se mananca.

10:56Aksay: Are ranďi maine tuje pehleto bataya

10:56Me: Eu, azi. Eu fac curat azi. Imi beau cafeaua si ma apuc. Face bine la depresie, ma refer la tine, ca eu sunt bine, acum. Si, in fond, treci peste, nu e decat un soarec.Cat voiai sa traiasca?

10:57Aksay: Tere mumne bahut badhiya hai

10:57Me: Ce? Te-a sunat? Cine?

11:00Aksay: Hummmmmmm

11:00Me: A, trebuie sa ghicesc… Hmmm… Nicolae? Vladimir? NO WAY!!! …Te-a sunat Vladimir din Macedonia? Moamaaa…Ce tareeee!!! Şi iti aduce rahat din ala bun, cu nuci? Fac aia din Skopje un rahat…  Cu nuci…

11:01Aksay: Momne yarrrr

11:01Me: Hait! N-ai raspuns? De ce doamne iarta-ma dracu n-ai raspuns? Bai, dar esti ceva… Sa-mi bag picioarele…

11:02Aksay: Bhahut maza le rahihe sali

11:02Me: Si ce daca? Trebuie sa fii demn. Nu mai apleca urechea la barfe. Te-au mintit, da-i dracu. Vladimir chiar e ok. N-ai luat proba pentru ca nu te incadrai la tipologie. Plus ca ti-a murit si soarecu, erai trist. Chestii. Lasa. Trece. Crede-ma. 😉

11:04Aksay: Ahahahahah

11:04Me: Pe bune, crede-ma, nu fac misto nicio clipa, nu fi ironic.

11:04Aksay: Ummmmmmm

11:05Me: Auzi, daca iti e mai comod sa pleci urechea la idiotii aia, ma supar si te cert. 🙂 Da-o dreq! Ori ma asculti, ori nu mai comunicam!  Ai inteles?
Amutisi?
Raspunde-mi, ca tre sa ma apuc de curatenie.

11:07Aksay: Ha aandar hi ghusedunga. Tu darna mat

11:07Me: Te scuz, dar sa nu se mai intample.

11:07Aksay: Mera lauda dekhkar

11:07Me: Pai normal ca ma agit

11:07Aksay; Bahut hi bada hai

11:07Me: Lasa, ca imi trece. O sa va cer bani pentru consiliere, de acum. Hai ca te las, bye bye!

11:08Aksay: Y? Kya huva

11:09Me: I have a meeting with myself.

11:09Aksay: Dar gayi kya

11:09Me: It was nice speaking to you. Refreshing. Useless. 😉

11:09Aksay: Y u r not speak with me in english before?

11:10Me: Pentru ca, deseori, oamenii care vorbesc aceeasi limbă comunică, de fapt, in paralel. Take care. 🙂

Nu știu cine e Aksay Cool, dar vrea neapărat să vorbim.
De două zile, îmi pocnește Facebook-ul.
După repetate “no, thank u”-uri, azi am cedat, dintr-a doua.
Nu mai am rezistența de pe vremuri.

Azi am vorbit cu Aksay de la suflet la suflet.
Și, cu inima plină de înduioșare, dar și de spaimă că s-ar putea ca unele cuvinte să fie blesteme, amenințări teroriste sau, de ce nu, chiar înjurături, aștern pios convorbirea aici, fără să schimb nimic.

(Dacă mă ajută cineva cu traducerea, ar fi splendid.)

♦
P.S. Știu, pierd timpul.
…Nu îl pierd, îl umplu, e…vineri, yux!

*

14:20 Aksay: Hi

14:20 Me: Da

14:20 Aksay: Plz english

14:20 Me: I don’t speak americano

*
18:44 Aksay: Hi

18:45 Me: Da

18:46 Aksay: Plz write in english

18:47 Me: Plz write in romanian

18:49 Aksay: Sorry i don’t know romani. Romanian

18:50 Me: OK. Bye

18:51 Aksay: Y?  Y u say me bye?

18:52 Me: Inceteaza, ma emotionezi…Nu stiu cine esti, e clar ca nu ne intelegem, deci nu putem comunica, mai pe scurt, nu am chef sa vorbesc in engleza.
Nu te cunosc
De aia-ti spun bye

18:52 Aksay: ????

18:52 Me: Geez!

18:52 Aksay: Tari bhosdi

18:52 Me: Perfect de acord

18:53 Aksay: Tari gand

18:53 Me: O zi buna iti doresc, regret ca nu vorbim aceeasi limba

18:54 Aksay: Datiyu shenu kade che

18:54 Me: Hmm…
Nu te potolesti
(sper ca aia e o binecuvantare)

18:56 Aksay: Chudvaa he

18:57 Me: Okeeei, daca insisti sa vorbim in limbi paralele…
Stii tu ce as vrea eu, acum? Sincer…as manca o inghetata 🙂
De ciocolata. Cu fulgi de ciocolata
…Ma rog, si cu putina vanilie
Vrei si tu?

18:57 Aksay: Bhahu chudas hogayi kya

18:58 Me: Nu am de unde sa fac rost de pește! Ai innebunit?
Am un cadavru de batog in frigider, ti-l dau, daca vrei. Vrei? 😉

18:58 Aksay: Tere mamne dabane aarahahu

18:58 Me: Aaaa…. Pai de ce nu zici, dreq, asa?
“Sa trecem PESTE”… Credeam ca vrei pește
Ramanem la inghetata?
Sau iti face rau la gat?
A?

18:59 Aksay: Tera bhosda faad dunga

19:00 Me: Am inteles…

19:00 Aksay: Teri gand bhi marunga

19:00 Me: No, merci
Nu servesc ceai
Imi da o senzatie de boala, intelegi?
Auzi…
Daca tot nu ma intelegi, ti-as scrie ceva de suflet, vrei?

19:01 Aksay: Tere muhme mera lauda de dunga

19:01 Me: Nu, nu pot sa iti spun tot. Doar atat, ca… Nu stiu cum sa iti zic…E un om in viata mea…
M-a facut sa il dispretuiesc
Eu credeam ca e demn
Si el ii pupa pe altii in cur
Altii, care sunt… sub el
Ahhhh
Ce bine ca m-am eliberat!!!
…Intelegi?

19:02 Aksay: Teri gand taiyar rakh me aa raha hu marne ke liye

19:02 Me: A, si tu? …Si tu, ce?

19:02 Aksay: Bhosdi vali

19:02 Me: Asa, inteleg.
Ai dracu barbatii astia, nu?
Eh…
Trist
Cauti sa ii admiri, si ei, sobolani…
Moama… dar ce dezamagire
Zi-mi si tu acuma, de al tau

19:03 Aksay: Teri ma ki bhahu jaldi hai kya

19:03 Me: Si? L-ai parasit?
Sau el pe tine?

19:03 Aksay: Tera dudha nikal ke chay bhanaunga

19:03 Me: Scuze, nu intelesesem. Si nu l-ai ingropat, dupa aia, in gradina?
Ai stat cu el mort, asa, sub pat?
E mic, e doar un hamster.
Credeam ca e barbat, dar, mna
Eu zic asa: hamsterii nu sunt sobolani.

19:04 Aksay: Teri ma ka lauda

19:04 Me: INCINERAREEE?
Unde, in cuptorul in care faci painea?

19:05 Aksay: Kaha par he tera ghar bhenki taki

19:05 Me: Aaa…
Incinerare in cutia de bomboane
Da. Are sens.
Pai, dumnezeu sa-l ierte. Daca a murit si de batranete…

19:05 Aksay: Kya sens kar rahi he

19:06 Me: Si tuuu? Iupii, si eu am unul.
…Dar e pe moarte.  🙁  (Fluture ai zis, sau e o injuratura?)

19:06 Aksay: Teri gand me boomb rakh dunga
Fat jaye gi sallliiiiiiii

19:06 Me: Inteleg, dar nu ma mai uit la teve
Nu, nu ma uit
E pe Discovery?

19:07 Aksay: Teri gand me boomb rakh dunga
Fat jaye gi sallliiiiiiii
Ka huva thandi pad gayi kya

19:07 Me: Aaaaaaaaaa
Nu vazusem bine randul al doilea
Bine, fugi, dar sa pui apa la ele, si sa misti oala așa

19:08 Aksay: Teri to aaj me ffad hi dunga

19:08 Me: Da. Pentru ca se prind pe fund
Si se afuma
Fugi, spor la treaba
Ma bucur ca te-am cunoscut.
Bye!

♦

Nu pot spune multe despre ea. Despre Marcela cea dragă. Pentru că ar fi prea multe, iar eu, azi, nu pot fi patetică.

Doar atât: Marcela face parte din categoria oamenilor care duc pământul, cu speranța lui cu tot, în spate.

Asta e Marcela. Un zâmbet de speranță.

Mă updatează cu linkuri, pentru că citește jurnalul și are, deci, grijă, și de noi.

Iată linkul de vineri, pe care mi l-a îndesat în Facebook, azi, mișelește, și mi-a și spus:

“Nona, I know where the link will go to!”

Iar eu m-am supus, cu drag.

…Și, văzând clipul, m-am emoționat la maxim… 🙂

♥
Late edit, că îmi beui cafeaua și nu sunt patetică:
Pe vremea studenției noastre, eu eram un ghimpișor cu mania persecuției, iar Marcela – floarea soarelui, cu vocația de a pune zâmbetul cel bun pe fețele oamenilor.
…Și de la ea (și de la alții) am învățat să cresc lumina dinăuntru, fără să știu atunci c-o fac.