Archive for September 7th, 2010


iii, înviai… 🙂

***
Aseară mi-a spus o prietenă, confidenţial, deşi nu eram decât noi două în incintă: Ce zici de un blind date? A? Doctor. E fermecător. E ca tine.
Ca mine… Ai idee de câte ori i-am spus eu oglinzii, “eşti scumpă, azi”, “mă plictiseşti”, “nu te pot suferi”? Hai să-ţi fac scenariul:  mă întâlnesc cu omul, o să mă placă, nu are cum să nu; dacă are date, o să îl plac şi eu, după care va urma jocul lui de madmoazelă, ca să îl alerg până când mă prinde. Bref. Vrei să îi dau un cap în gură oglinzii, de la a doua întâlnire?
Prietena rămâne tablou.
Eu o consolez: Lasă-mă să mă mai gândesc. Transmite-i că îl salută Manon. O să te întrebe “Cine e Manon?”. Spune-i că e o tipă fermecătoare, ca el. Şi spune-mi ce răspunde, că eu ştiu, deja.

Nu ştiu ce-o fi, dar îmi revin din amorţeală…

***
Azi m-am îmbrăcat în fetiţă. Şi am lumină, am înviat. Îmbrăţişez tot ce mişcă prin şcoală şi are emoţii de examen.
Am de unde să dau.
Iar sufleţeii, dispuşi să primească, îmi oferă înmiit înapoi, printr-un singur zâmbet timid.

***

Irinuca pufni în râs, acum două minute, în stilul ei fermecător-molipsitor.
Ce ai, nebună mică?
Ţinea în mână un prospect de medicamente, lung ca un pomelnic.
Uite ce scrie aici: În timpul tratamentului, mai ales în primele zile, trebuie să fiţi atent la capacitatea dumneavoastră de reacţie, deoarece poate fi scăzută. Puteţi avea somnolenţă sau chiar puteţi să adormiţi brusc.
Genial. Acuma trebuie să-i cumpăr cască de protecţie.

***

Ziua a început bine.
Io înviai şi-mi adoarme Irina.
Pup frunţi de cititori de jurnal şi zâmbesc nemelancolic. 🙂

Aţi întâlnit-o vreodată pe cutra aia incorigibilă, imbecilă până în măduva ADN-ului?
Care nu salută niciodată, că îi cade rangul de semi-analfabetă?
Vicios de rea, insolentă mai ales cu cei pe care ar trebui să îi respecte?
Veşnic ciufută, lătrând pe toată lumea dintr-un complex de inferioritate care ar fi trebuit să o facă smerită?
De veci în stres şi, chipurile, ocupată, ca să evite conversaţiile decente?
Nulă, ca omenie, însă fudulă şi ţeapănă ca un pai?
Care declamă neruşinat, de-ţi îngenunchează spontan, şi educaţia, şi anii de şcoală: “Eu sunt a dracului!”?
Pe care trebuie să o guduri pentru a o determina să facă ceva absolut firesc, uman, scris clar în fişa postului în care şi-a lăbărţat curul imens?
Bârfitoarea şi fitilista perpetuă, care râde cu spume de oamenii buni, făcându-i proşti?
Care se înghesuie, pe şest, să facă studii, doar pentru a avea salariu mai mare?
Care trăieşte doar pentru a mânca? …Căcat?

Aţi întâlnit-o. Este otrava din sistem
…Care ştie atât de bine limbi străine, încât merită să o saluţi, dimineaţa, cu Gutu-te-n tag!

***

Urcam scările. De două zile, matracuca n-a ratat nicio ocazie pentru a-mi demonstra că este, incurabil, reptiliană…
M-am oprit şi i-am stopat atacul, politicos: Bagă-ţi limba în gură, că data viitoare… te spulber!

…Şi, culmea, mă simt bine.

(aici nu ştiu, să bag un zâmbet, sau să fac cu ochiul?)