Eu merg la Ikea ca la Disneyland. Să bântui, să mă bucur, să testez paturile, să păpăm în grup meniurile alea de veci. E fun.
…Recunosc, mai și cumpăr chestii cu care n-am ce face și port după mine prin magazin șarpele ăla de pluș, cu care vorbesc tot timpul.
Bref. Mi-a dat cineva noul catalog Ikea.
Răsfoindu-l, am remarcat un anunț, așezat cuminte lângă o lămpșoară de birou care se numea Fpglunglkăr, mă scuzați, nu am reținut exact.
Se preciza acolo că, dacă o achiziționezi, ajuți un copil sărman din Africa, pentru că o veioză identică va ajunge la el.
Io, emotivă, mă bucurai.
Ia! Să văd specificațiile, ca să o cumpăr data aviatoare.
Și văd. Are beculețul cât unghia mea cea mică. …De la picior.
Funcționează cu baterii solare.
Lăsați-o la încărcat 12 ore, pentru a furniza 4 ore de lumină.
A-ha!
Deci copiii sărmani din Africa își vor pune lampa-n spate la-ncărcat când vor umbla, ziua întreagă, după apă, iar cum se întunecă, au, timp de patru ore, lumină de veghe…
…Căci nu poți face bastonașe, în miez de noapte, la scânteie de licurici.
… Mai bine le dădeau tractorașe de alea din lemn ecologic.
Ziua se jucau cu ele, iar noaptea, tractoraşele luminau.
…Din foc.
