Îmi rămâne agățată, uneori, de creier, o melodie tristă, pe care o fredonez obsesiv…
Se bălăngăne, așa, ca maimuța de liană, ore în șir.
Nu știu de ce. …De gol, probabil.
Am anihilat-o, azi, cu:
Sunet… ȘI imagine.
E cald, acum, în suflețelul meu chinuit și plictisitor. 🙂
**
**
M-a tuns scurt. Aveam părul mărişor. Am precizat – ca de fiecare dată – mânuitorului de foarfecă, faptul că nu îl vreau scurtat, ci doar ajustat.
Cum arăt acum? Ca o asistentă surmenată de la reanimare, care lucrează part time şi vânzătoare, la butic.
Sunt consolată de cei dragi cu: De la spate se vede mişto.
Mă uit în jos, să sar, de bucurie.
**
– Ce faci, iubitule drag?
– Bine, tată, mă uit la televizor. Tu?
– Ţi-am dat telefon să te salut de sănătate. Şi să îţi spun că dispreţuiesc amarnic o persoană.
– De ce?
– N-are importanţă. Am simţit nevoia să îţi spun ţie, ca să nu-i întind toată istoria în jurnal. Iartă-mă. Te pup pe moţul cel alb. …Grasule!
– Bine, tată.
**
Ieri am văzut cel mai frumos bărbat de pe planeta Earth. Atât de frumos, încât nici nu mai ştiu cum arată, ca să-l descriu. Nu Johnny Bravo, nu fotomodel. Mascul. Perfect.
Era la etajul I, în şcoală, vorbea cu un tip. Eu coboram năvalnic, de la doi, şi m-am oprit în capul scărilor. Încremenită în admiraţie, nici nu respiram. Mi s-a rupt pupila în două şi a căzut peste inimă, care mi s-a prăbuşit în viscere, blocându-mi, nu ştiu cum, plămânii.
Tipul era spectaculos, carismatic, letal.
A trecut prin zonă o profesoară, el a scanat-o și i-a spus, in gura mare, tipului cu care era: O-ri-bi-lă!
…Moment în care eu am respirat adânc și mi-am mușcat limba.
Ieri am văzut cel mai frumos bărbat de pe planeta Earth.
…Progenitura rezultată nefericit din împerecherea lui Adonis cu vaca Io.
**
© 2024 Jurnalul lui Manon. is Proudly Powered By WordPress | Theme by The Cloisters
