Mă sună, de dimineață, mi-e frate de cruce.
– Sărumâna. Ce faci?
– Credeam că ai murit. De ce nu m-ai mai sunat?
– Mi-era frică să nu mă cerți că de ce nu te-am mai sunat.
– Nemernic ce ești! … Și… de ce m-ai sunat acum?
– Mi-am făcut curaj ca să mă cerți.
– Nemernică ce sunt!
***
Mă sună la prânz, nu e întreagă la cap, nici asta.
– Auzi, ți-am citit blogul aseară, cu bărbatu-miu.
– Aha.
– Și bărbatu-miu vrea să vorbească neapărat cu tine.
– Să-mi spună, ce?
– Lasă, că o să vezi tu.
– I n s i s t. …Să-mi spună, ce?
– Vrea să îți facă lipeala cu unu’. E băiat mișto.
– Tu zici că mi-ați citit jurnalul?
– Da, aseară.
– N-ați înțeles nimic.
