Am trecut, astăzi, pe lângă şapte bărbaţi, şi toţi au lăsat în urma lor dâra aia de parfum îmbâcsit în ţesătură.
Ştiu, trăim în România, ar trebui să mulţumesc lui Dumnezeu că nu miroseau a transpiraţie*…
Însă, iată ce zic eu: băieţi, nu irosiţi parfumul, pe haine.
Pentru că.
1. Femeia are treabă cu gâtul şi cu gura, nu se repede să vă snifăie plexul solar.
2. Parfumarea hainelor poate scoate în evidenţă un lucru periculos, şi anume faptul că nu le schimbaţi zilnic.
Archive for September 8th, 2010
1. dragostea-i unica vecie data noua. La prima mână aş zice, oau, ce profund… Însă cuvântul vecie miroase a tămâie şi are formă de cruce.
2. mNON. DA, eu sunt, am în mine şi NON-ul, şi A -ul lipsă.
3. cum scapi de oxiuri rapid. Poate îţi răspunde Medicul de gardă, care ne onorează cu prezenţa în Jurnal.
Bătrânii spun că oxiurii de funduleţ se neutralizează cu mujdei de usturoi, administrat rectal. Oxiurii pe care îi întâlnesc eu, zilnic, în autobuz, folosesc usturoiul – pe cale bucală- pentru a neutraliza specia umană.
Azi o să scriu despre niște mame, deși n-o să pară c-o fac.
*
M-am întâlnit ieri cu două fete. Cucuiete. Am muncit un eveniment împreună.
Când te întâlnești cu un om, pe față se citește istoria pe care ai avut-o cu el. Iar în ochi, scânteia sau privirea de pește.
Copiii ăștia au făcut o echipă de milioane. Eu am stat la birou și doar ziceam e bine așa, nu cred că este o idee prea bună, vă iubește mami sau să nu fiți răi. Am văzut, atunci, inteligență, corectitudine, curățenie sufletească, entuziasm.
…M-am întâlnit, ieri, cu două fete. Pe fețele noastre era familie, iar ochii noștri, la indigo, aveau scântei.
Sunt, ambele, frumoase. Și mă refer aici, mai ales, la interior. Tunse asimetric, una mai asimetric decât cealaltă. Repet și întăresc: frumoase, coz.
După momentul de iubire împănat cu huguleți…
– Ce faci, Nona?
– Păi, ce să fac? “Nimic nou pe frontul de vest”, “e ceva putred în Danemarca” și “restul e tăcere”. (Cred că am scos şi limba la ele, după aia, dar mă prefac acum că nu-mi amintesc).
…M-am întâlnit, ieri, cu două fete, care au hohotit cristalin când am dat răspunsul, nu m-au privit în dungă.
Pentru unii oameni, eu nu sunt un cod care trebuie spart, ci un cufăr care are cheia în lacăt.
…Oamenii aceia au impregnată în sistem comunicarea pe coordonatele simple ale lui te văd, nu ale lui te privesc.
Atât.
*
Revin la niște mame.
Mamele celor două fete.
…Și fac, cu sufletul plin de grație, o reverență.
