Se întâmplă că azi nu am despre ce să scriu, deci povestesc ceva.
*
Am meșterit-o-n gând acum o lună, cu inocenţă şi bucurie.
În continuare mi se pare cel mai frumos cadou pe care eu l-aș fi putut face cuiva drag, de ziua lui.
Dar nu am apucat să trimit darul.
…Nici să fac petrecerea surpriză din jurnal (eu v-aș fi rugat pe voi, pe șest, să spuneți Happy B-Day, la comentarii, muzici, chestii… E o prostie, știu, dar mă bucuram tare tare când mă gândeam la asta).
Nu-i nimic.
*
…Îi cer iertare lui Nichita, pentru că am pus fundițe roșii bijuteriei pe care a creat-o…
…Și las cadoul, aici, să umple o pagină goală.
Poate ca unii dintre cititori vor da, azi, copy și, când au nevoie, paste – într-o fereastră de messenger, ca să-și bucure iubita / iubitul.
Tot e ceva.
(La)
.
Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
si ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopata puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?.
(!)
