Da. Începe anul universitar. Azi. (Dacă mănânc vreo literă nu ţineţi cont, mi-au degerat mâinile)
E bine să lucrezi într-o universitate. E şi mai bine ca acea universitate să fie cea pe care ai absolvit-o.
Să explic: Una dintre bucurii ţine de faptul că, în fiecare an, la 1 octombrie, eşti în curtea şcolii, cânţi Gaudeamus cu nasul în batistă şi retrăieşti momente splendide.
Da.
Aceste momente îmi răsfiră şi-mi împrăştie gândurile triste, şi simt că, preţ de trei minute, sunt absolut fericită.
Şi apoi, mai sunt şi copiii. Şurubeii ăştia adorabili, frumoşi şi dragi ce-mi sunt…
Ştiţi? Când îi văd adunaţi acolo, în fiecare an, eu le pup în gând părinţii. Părinţii sunt sfinţi. Iar mie îmi e dor de mama mea, care nu mai e lângă mine…
Aşa. Le pup, în gând, părinţii. Iar pe copii, direct în frunţi.
Aşa şi azi. Afară, curtea plină.
Le-am dat flori şi i-am spus fiecăruia în parte: “Bine ai venit!”
Şi poate că par prea serioasă, acum, când scriu, dar am ochii în lacrimi… Căci mă gândesc şi la sufleţeii care acum sunt trişti, cu visuri spulberate… Aşa că simt mult. Iar uneori, când simt mult mult, par rece.
Rece.
Azi, 1 octombrie, la ora 11, în Bucureşti, România, a fost un frig cumplit.
Ne-au cam îngheţat mâinile.
Inimile, însă, vă imaginaţi… Incandescente.
A mea, ruptă în două.
1 octombrie. Au venit copiii.
*
Sper ca luni să vă dau o veste bună. Sper că legea compensaţiei există.
Sa ai un an plin de copii veseli!
Sper sa le merga bine. Mami e langa ei.
🙂 E frumos la voi acolo de 1 oct.
Si emotionant 🙂 Sper si eu ca exista legea aia si tin pumnii stransi pentru o veste buna!Te imbratisez!
E frumos, da. O sa vezi si tu, la anul. Si eu iti tin pumnii stransi.
Iti multumesc, Manon, pentru cum simti si cum scrii!nu stiu de ce , dar la Cluj la facultatea de teatru si film deschiderea a fost luni, au inceput deja cursurile!O intamplare nostima, de acolo:bobocul meu a plecat dimineata la scoala imbracata de vara.Vazand-o inghetata, profesoarei i s-a facut mila si i-a dat pulovarul ei pentru toata ziua.Stii ce mult a contat pentru sufletelul ei, in prima saptamana ca studenta???
Am scris asta, ca sa stii ca si parintii pupa indesat, pe suflet , astfel de oameni, oriunde-ar fi, care le tin atat de bine locul !
Astept, alaturi de tine vestea bun.Cu inima rupta in doua, da, jumatate la Cluj, alaturi de studentii mei, jumatate pe partea cealalta a planetei…Macar acolo e vara tot timpul…
Iarta-ma pentru postarea cam lunga.
Weekend linistit si insorit, pe cat se poate!Te pup, macar aici nu trebuie sa facem economie! 🙂
Scumpa mea… Ma bucur ca si parintii ne pupa pe noi, Manonele din scoli… Te pup si eu si pup si bobocul! 🙂
P.S. Am inima rupta in doua pentru copii, jumatate se bucura pentru cei care au intrat, jumatate plange pentru cei care sunt tristi, acum.
In rest, tacere pentru partea cealalta a planetei. Ma refac. Nu merita.
Manon…ce pacat ca oameni ca tine apar doar in editii limitate!:rose::hug:
nooo
oamenii ca mine ii cresc pe aia micii, sambureii. ca sa ne fie bine, tuturor. hugs back. 🙂
Manon, am inceput anul universitar cu un “Te iubesc” si o imbratisare CALDA din partea ta, care-mi va incalzi sufletul toata iarna ce-o sa vina. Acum sunt boboc dar stiu ca voi creste in 3 ani ( 5 dar shhhh, sa nu mai afle nimeni 😉 ). Si eu te iubesc si-ti multumesc pentru primirea calda. Hagz end chises !
Deci m-ai lasat complet masca… Cine esti?
Frumos 1 octombrie :)!.Pot sa fiu si eu studenta ta ?
Imagineaza-ti ca te strang in brate , asa …cu multa caldura din suflet si cu cateva raze de soare , razele cu care ma joc in fiecare dimineata .O sa-ti trimit cateva la pachet ca sa-ti tina de cald .
Te ţuc cu mult drag :)….
Cris drag… Te pup. Tu ai fost studenta, gata. :- P
Acum trebuie sa te gandesti la aia mica, sa vezi ce repede trec anii si, hop, o sa fie studenta! Va imbratisez pe toti trei, cu drag.
As vrea sa ne vedem de Revelion. Toti. Ar fi minunat!
Nicio deschidere anul asta pentru mine. Te invidiez, cumva! Imi lipseste intrucatva… 🙂
Auzi, Laura, iti amintesti cand erai tu un samburel mic, pe forumul UNATC, si eu, mama voastra?
Iti amintesti cum te-a certat nenea ala care lucra in scoala, pe un topic, pentru ca i se parea ca esti obraznica – si cum l-am spulberat eu, pentru ca am crezut in tine?
Ei bine, de 1 octombrie, m-am intalnit cu el. Nu l-am uitat pentru ceea ce a facut atunci, desi intre timp a avut grija sa se imprieteneasca cu mine.
I-am spus: Fata aia, cu care ai vorbit tu urat pe vremea in care era o candidata anonima ce frunzarea forumul, a devenit studenta noastra, intre timp. Eu am crezut in ea si am avut dreptate!
…Asa ca, Laura, ai fost si anul acesta, pe 1 octombrie, in scoala, la deschidere.
In sufletul meu.
E timpul sa iti urmaresti mai departe visul, Laura.
Pentru ca POTI.
Mami tot acolo ramane.
Pup.
Stiu ca pot. Cumva, la fiecare proiect pe care il initiez, la inceput, unul din primele mele ganduri e spre tine.
Mi-aduc aminte de cum ai sarit atunci, ca o leoaica. Nu-mi mai amintesc de la ce a pornit conflictul, nici ce am zis eu, nici ce a zis el… mi-aduc aminte o replica a ta: “Si ce o sa faceti? O sa va taiati cablul de net?” Am pufnit intr-un ras isteric cand am citit-o si mi-am zis: “Ce femeie!”
Multumesc ca m-ai ‘adus’ si in deschiderea de anul asta.
Daaa! Suparat ca iti iau apararea, el zisese, despre forumul UNATC, ca ” Daca vreau, te las fara jucarie”…
“Si ce o sa faceti? O sa va taiati cablul de net?” LOOOOOOOOOOOOOOOL! Uitasem!!
Da si eu, a dracu, ii adusei aminte, la deschidere… Si au trecut, cat? Patru ani, de atunci?
***
Ai grija de tine, Laura. Ai ce apara. 🙂
5 ani, Nona! Eram clasa a 11-a, urma sa dau admitere abia peste inca un an. 🙂
Lasa, ca mai stiu pe cineva care are memorie buna si “inteapa” cand te astepti mai putin. Serios, uneori imi pare ca din tot Universul asta tie as putea sa iti spun “mama” si sa fie mai credibil, atat simt ca iti semen uneori.
Oricum, te rog sa ma crezi ca in 4 ani in UNATC, eu nu stiu cine este acel domn. Probabil ca ne-am intersectat de multe ori pe holuri, dar nu am stiut cine suntem.
5… fra-tee…
(Cand treci pe la scoala iti spun eu cine e. E, n-ai crede, sexy. Are ochisori de vulpe, cand vorbim. Iar eu, limba ascutita si cruce, in privire. Deci lol. )
Pai care sunt orele in care as putea sa te fur putin pentru un ceai/cafea sau ce iti pofteste sufletelul? Mai ales ca am sa iti aduc un DVD.
Stai sa inceapa scoala, si sa ma asez putin. Si vorbim pe indelete, apoi. Tine-mi pumnii, maine. Asa. Sa fie.
Of, vreau si eu sa fiu acolo la anul, ca student!Doamne Ajuta!
Iti tin pumnii. Hug. 🙂