Auziţi, sufleţei, voi ştiţi că eu pun în jurnal căutările de pe google aterizate aici doar când nu am ceva de scris, da?
Aşa. Mă rog, unele îmi ies chiar haioase (deci asta da, modestie, giizz…)
*
Fac o introducere. …Adică a doua.
Azi sunt îmbrăcată într-o salopetă de blugi care pare că e luată pe dos, căci are cusăturile pe faţă.
Părul îmi stă oarecum. Gen arici prins între ulucile gardului.
Deci, cu acest aspect de fermier beut – am venit la şcoală.
Dar am fost simpatică şi zglobie iar Irinuka mă strigă Scăpărici.
*
Azi, pe lângă căutările clasice manon out, că îmi şi vine să pufnesc în râs de bucurie (de atâta out am ajuns să fiu cam in) avem patru dileme care ne captează atenţia. Mă rog, pe-a mea.
Dacă inspiraţia mea este ofilită, vă invit pe voi să le răspundeţi gugălitorilor, că e vineri şi vine uikendul deci n-avem altă treabă decât odihna. 😉
1. ma claxoneaza pe strada. OK. Înţeleg că ai vrea să te calce, direct?
2. cum se scrie o foaie de jurnal. Exact cum scriai şi foaia de caiet. Diferenţa, însă, e considerabilă: pe caiet bifai răspunsuri pentru profesoară, în jurnal punctezi întrebări către tine.
3. pareri despre cartea manon lescaut. “Manon Lescaut” este o carte mică, se citeşte repede, istoria e fluidă, are dialog şi accente romantico-dramatice.
Ceea ce trebuie să reţii din ea, dacă eşti femeie, e povestea de iubire, iar dacă eşti bărbat – doar faptul că Manon este un nume franţuzesc feminin.
4. cum trebuie sa fie perechea mea. Nu te cunosc, aşa că încerc un răspuns general. Trebuie să fie ca o pereche de pantofi de ăia, buni. Să se asorteze cu tine, să nu te strângă, să nu te bată, să nu aibă miros urât, să aibă calapod bun ca să nu calce într-o parte şi să fie uşor de curăţat, la o adică.
*
Atât am acum de scris. Sunt cuminte, că nu îmi stă părul bine. 🙂
Vă pup direct în frunţi, de uikend minunat vă doresc!
