Da, aţi primit flori, da, aţi primit la-mulţi-ani-uri, însă permiteţi-mi să vă trimit şi eu îmbrăţişari, chiar dacă facem parte din aceeaşi specie, că nu strică o urare în plus, dacă ea sare spontan dintr-o inimă singură.
Unele dintre voi sunteţi mame. Altele, vă pregătiţi să deveniţi. O mică parte, în care mă includ şi eu, oferiţi dragoste maternă masculilor parteneri veşnic în nevoie, copiilor altora sau animăluţelor de casă.
Pentru mine, azi, sunteţi doar femei. Iar urarea mea: Să dea Dumnezeu să ne fiţi sănătoase şi fericite! este, azi, adresată mamelor voastre, fetiţe şi băieţi.
…Şi pentru cei care au mamă, nu pe pământ, ci doar în inimă, trimit în eter un buchet de trandafiri, în semn de respect .
Azi e ziua mamei. Iar mama e sfântă.
Archive for March 8th, 2010
Prostul râde de ce-şi aduce aminte…Hai, să mori tu? Şi deşteptul, de ce râde? …De ceea ce va veni?
Iată ce am adunat eu, cu urechea pâlnie, în ani, şi râd cu poftă atunci când îmi reamintesc, le-am ţinut minte şi le aştern aici…Cum să nu râd, ca proasta, mai ales că asociez în memorie şi mimica împricinaţilor, la comentarii?…
“Şi s-a băgat şi aia în discuţie, lac peste pupăză / M-a prins în tren fără autobuz / Am stat în această relaţie în virtutea inepţiei / S-a umplut baia de cadă / Să văd şi eu un lup mâncat de coaie / Am cumpărat o…aia de salam, nu ştiu cum să-i zic, rundă sau rulă? / Ei se rotesc diverşi şi se adună-n cerc, compacşi / Am eroare de bărbaţii beţivi / Femeia a sucumbat de durere… / Vreau să-mi fac o rochie de gravidă, un gri exact ca maroul ăsta, şi să fie dreaptă-n cloş” (sic!)…
Number one, în topul meu, rămâne asta:
“-Cum dracu’ să nu ştii unde e Serviciul Paşapoarte, Nona, doar stai de atâta timp în Bucureşti, şi, vorba aia, a nimerit orbul găina…
– A nimerit orbul… găina, zici…Şi dă-i, şi dă-i!?…”
**
Lista rămâne deschisă, căci deocamdată “ajunge o măciucă la o scară mare”…
