Archive for March 27th, 2010


Aş încerca o mică bucurie, pentru că afară e primăvară, însă la norocul meu, dacă-mi dau drumul la gură, poate ninge iar la noapte… Mai aştept câteva zile, pitind sentimentul, să nu-l consum.

Azi am făcut o plimbare per pedes, cu ochii la lume. Terasele, pline ochi de tineri blazaţi. Maşini mai puţine.
Aţi mers vreodată pe jos, de la Muncii la Piaţa Alba Iulia? Aţi văzut băncile alea noi (nu bcr-ul, ci alea de şezut pe ele) şi noile coşuri de gunoi? Vă rog să remarcaţi din ce lemn  nemaipomenit de minunat sunt confecţionate. Nu e plastic (l-aş încerca în dinţi, dar mă duc ăştia la secţie), pare mahon. Arivederci, băncuţa cu scândurica aia veche care îţi lăsa ţepuşe în pantalon şi era dată cu vopsea verde…
Coşurile de gunoi, la fel: sunt înconjurate de stinghii din acelaşi material…Şi lucrătura fierului…Parcă sunt la un salon de mobilă…
Frumoase bănci. Însă nu prea stă lumea pe ele, căci sunt pline de urme de tălpi şi cufurei de porumbel…
Le-au proptit acolo, nu le mai curăţă nimeni. Însă le plătim noi, din taxe.
Dac-ar fi să-mi dau cu presupusu’, aş zice că o bancă de asta costă mai mult decât toată mobila pe care o am eu în casă…Suntem în criză, ne-or fi sponsorizat nişte străini pentru amenajare? S-o fi gândit primăria că aşa se va justifica sacrificarea ultimelor fire de iarbă de pe lângă bulevard?
…Dar cui îi pasă de iarbă?

A venit sezonul cel nou, deci măturătorilor li s-a dat găleata-n mână, la vopsit -cu bidineaua- pomii.
Nu se mai foloseşte var, trăim în secolul vitezei şi am uitat că aspectul estetic al scoarţei vopsite cu alb era, pe vremuri, secundar. Pomii se vopseau, primăvara, cu var, pentru a se combate dăunătorii.
…Azi se foloseşte lavabilă, că ţine mai mult.
…Cui îi pasă de pomi?

Se spoiesc, în sfânta tradiţie, şi bordurile. Ca să se facă economie, se vopseşte astfel: una, da, patru -ioc. …Restul de material lavabil presupun că ajunge în casele lucrătorilor, pentru împrospătarea sezonieră a tencuielii.
Ei, dar cu bordurile e altă istorie. Prima dată, au fost scoase bordurile cele vechi, alea trainice, şi le-au înlocuit cu astea de unică folosinţă, inventate de videanu, care se perimează sub ochii noştri ca miezul de pâine picurat de ţuţuroi.
De ce or vopsi ei bordurile cu var, ca să nu mai parchezi pe trotuar, sau ca să aibă ce stropi maşinile când se înfundă canalizarea de la ploile/ninsorile care ne prind veşnic nepregătiţi?
Cum? Pentru estetic? Da, are sens. Cei trei oameni care sunt pedestraşi, ca şi mine, au ce admira, căci ne-am obişnuit să mergem cu capul în pământ.
…Şi, oricum, cui îi pasă de anotimpuri, că se încaieră între ele?

Uite că, pe măsură de înaintez spre Obor nu mai văd bănci scumpe, ci doar, din loc în loc, rămăşiţele acelora care purtau culoarea verde. Pe una dintre ele, rămasă ştirbă de trei scânduri, stă un cuplu. În timp ce îl depăşesc, aud:
Nu mai ţipa la mine!
Ţip, zice fata, pentru că mă provoci…
Dar nu poţi ţipa mai încet?

…Chiar aşa, cui îi pasă de celălalt?

Mă întreb de ce se spune că omul este fiinţă superioară. …Superioară, cui?
Noi, oamenii, suntem ca viruşii. Punem stăpânire pe un loc, îi consumăm resursele şi după ce îl pustiim, ne extindem.
Sufocăm, nimicim.
Halim tot şi eliberăm toxine.

…Dar vopsim gardul, pe dinafară.

Zi-mi şi mie de ce rasa umană este superioară, în condiţiile în care nu facem nimic altceva decât să luptăm pentru a-i da lovitura de graţie mamei Terra…
Dar înainte de asta, trage în piept o gură de aer poluat şi spune-mi: când ai văzut ultima dată o rândunică?