**
update 26 martie:
formular tipizat acatiste. Am scris şi eu despre această nouă găselniţă a popilor, deci există. În viitorul apropiat, el va putea fi completat online. Însă rămâne aceeaşi întrebare: andrisantul, aka Dumnezeu, ce zice de idee? Întrebaţi-l asta, la secţiunea Comentarii.
…Sau rugaţi-vă direct, gratis.
Archive for March 26th, 2010
Aseară, la televizor, într-o emisiune, intră în direct prin telefon Adrian Păunescu. Cu vocea sfâşiată, părea pe moarte. Am crezut că l-a călcat jeep-ul lui nevastă-sa, care mai are la activ trei morţi şi a scăpat basma curată, ba, chiar, am avut senzaţia că vorbeşte direct de sub maşina care l-a trosnit…Vorbele-i curgeau ca râul de lacrimi şi din mesaj am înţeles iniţial că vremea şi vremurile sunt dezastruoase.
Mă aşez mai bine în scaun, căci presimt că urmează şi plângerea oficială. Care, iată, nu întârzie să apară. El, Poetul, a fost marginalizat în psd-ul pentru care a luptat ca o fiară, nu i s-a încredinţat nicio funcţie importantă, se simte inutil şi e nedrept, conducerea actuală este nemernică, ţara merge prost, se simte al nimănui căci a format talente, a dat şanse tinerilor artişti, a luptat cu mentalităţile ceauşiste, iar acum nimeni nu îl mai vrea…
Eu, în faţa televizorului, ascultam cu ochi sticloşi…
**
…Eram adolescentă, şi am cunoscut o tânără cu un caracter frumos, cu un corp perfect. Avea o faţă interesantă, exotică. Un păr roşu ca focul. O voce cu timbru special, care te înfiora.
Cânta la chitară, cântece folk, absolut excepţional.
A fost sfătuită să se ducă la Păunescu, pentru că, în mod sigur, Cenaclul Flacăra urma să fie pentru această fată deosebită o pistă de lansare în cariera muzicală.
Avea date de vedetă autentică.
Şi s-a dus la Păunescu.
…S-a întors de acolo alt om.
Păunescu a măsurat-o din priviri şi i-a spus, cu ochii mijiţi sugestiv, textual: “Eşti foarte bună. Însă îţi lipseşte un singur lucru: calciu. …Pe faţă” (în traducere liberă, un oral cu finalizare pe ten). Tânăra a ieşit de la el cu coloana vertebrală dreaptă, iar când a ajuns acasă, artistul promiţător s-a frînt. …Nu știu dacă a mai urcat niciodată pe vreo scenă.
…De când am cunoscut-o pe ea, am întâlnit foarte rar artişti veritabili, necârpe, cu talent şi coloană vertebrală care nu se îndoaie spre compromis. Îi port artistului care putea să devină o stea, o amintire caldă.
**
Păunescu a scris mult/enorm/cât cuprinde/l-a întrecut pe Cicerone Teodorescu. Câteva texte ne-au rămas şi nouă la suflet, pentru că erau puse pe muzică.
Îi sugerez poetului marginalizat să revină la vocaţia iniţială şi să scrie în continuare tone de material, din care timpul va selecta, iar, câteva trei versuri.
Să nu mai suspine după funcţii, căci menirea artiştilor este cu totul alta, pe pământ.
Lacrimile lui de crocodil, în direct la teve, nu mă impresionează decât în măsura în care ele reprezintă o palidă plată pentru toate tinerele cărora a apucat să le dea cu calciu pe faţă pentru a le face vedete.
