Dragi prieteni, scumpi colegi şi bă Costică,
Sunt vie, mişcătoare şi mişcată de întânirea cu medicul, de azi, care s-a desfăşurat pe coordonate care nu ţin de cotidian şi de ceea ce se întâmplă, ca regulă, când intri în cabinetul unui medic.
Mai întâi, paranteza de rigoare: M-am trezit cu buza umflată. La propriu. Azi dimineaţă. Aia de sus.
Aveam un botuţ de iepure şi, ca să îmi treacă frica (pentru că dacă urticaria îţi umflă gura, e o chestiune de timp până îţi jugulează glota) mi-am spus că mi-ar sta bine cu inserţie de colagen, numai dacă mi se înfige, strategic, încă o injecţie simetrică, în buza de jos. Astfel, guriţa mea de format sârmuliţă ar arăta ca cea a marinelei niţu.
Am înghiţit cu chiu, cu vai, pumnul de antibiotice şi m-am pregătit – în iminenţa şocului anafilactic provocat, la alegere, ori de urticarie, ori de medicamente – de vizita la medicul endocrinolog.
Am ajuns acolo şi m-am aşternut în aşteptare, cu o senzaţie de rău şi cu fluturi la inimă. Aştept de două luni această întâlnire, deci am stat cuminte încă o jumătate de ceas, de când trecuse ora programării. Respiram controlat, pentru a nu leşina, şi mă gândeam cu ruşine că o să cad lată la intrarea în cabinet, căci, cu siguranţă mă va răpune ceva acolo. Remarcam, privindu-mi niznai unghiile, că sunt într-o depresie profundă care-mi activează la momentul inoportun dorurile de cei morţi, acatistul spre titel şi fluturii de îndrăgostire, leşinaţi de aşteptări inutile.
Aşa am intrat în cabinetul doctoriţei. Şi de acolo începe neverosimilul.
După salutul regulamentar şi remarca în gând ce tânără e doctoriţa asta şi ce privire caldă are, am deschis gura: Doamna doctor, aştept să vă cunosc de două luni, dar azi, venind aici, am realizat că ar fi trebuit să mă programez, ori la psiholog, ori la alergolog, căci nu am energie să aflu că am tiroida defectă. Sunt complet deprimată şi mi s-a umflat buza de la alergie deci o să mor.
Din secunda în care am tăcut, această femeie necunoscută, care stă în consultaţii zilnic, de dimineaţa până seara, şi pe care nu ştiu dacă o s-o mai întâlnesc vreodată, mi-a adunat de pe jos, cu infinită grijă, toată energia mea depresivă şi a modificat-o, modelat-o până când am redevenit om, din epavă. Mi-e greu să vă descriu ce s-a întâmplat. E unic şi irepetabil. Am vorbit mult. Doctoriţa nota şi mă întreba, mi-a citit analizele, m-a consultat.
Dincolo de acest medic, un om, în fond, era energia. Pe care o simţeam şi când mă privea, tăcând, şi când mă palpa. Dincolo de persoană, era vibraţia, dincolo de mâini, căldura.
După ce a constatat că tiroida mea este ok, m-a întrebat despre alergie. Fiecare subiect era tratat cu delicateţe şi grijă maternă…
M-am simţit OM.
Azi am întâlnit o fiinţă empatică, fermecătoare, profesionistă, aşa cum nu credeam că există, doar speram în surdină…
…Corina Neamţu, medic român.
Bravoo!!
Corina Neamţu, medic român- nota zece
Ovidia-Manon, OM- nota zece
E intr-adevar o surpriza placuta. Ma bucur ca mai exista medici in adevaratul sens al cuvantului in oraselul nostru.
Bafta Nona si sa ai grija de tine!
omul frumos
hehe, uite un om pe care n-ai sa-l intalnesti niciodata in tg jiu. si cu tine, doi 🙂
Intalnesti si pe aici prin Targu Jiu , daca te cunoaste sau daca ii dai bani… altfel = 0.
De exemplu cand mi-am fracturat mana doctorii s-au comportat exceptional … bine inteles ma cunosteau … sau mai bine zis nu pe mine ci rudele…si e strigator la cer , cu cei pe care ii cunosc se ocupa cu delicatete , iar daca esti doar un om de rand si nu te duci cu plicu nici macar nu se uita la tine…
Btw : Ma bucur ca esti sanatoasa “OM” ;;)
fumarel, cand vin acasa te caut! 😉
Lasa, irinuca, acolo te avem pe tine. Trei.
vă iubeşte mama lor!
Hihihi, ce bine ca s-a risipit frica si ai avut o zi buna 😉 Vezi ca se poate si asa? 😛
yep! 😉
postul tau m-a facut sa zambesc!
mura lu mami, mură…
De-a lungul vietii am intalnit multi medici, deh, am avut multe bubite, lipoame, dureri surde pe te-miri-unde, ba chiar si vre-o boala rusinoasa.
Ce-am invatat a fost: in medic trebuie sa cautam profesionistul nu duhovnicul. Doctorul nu e un pastor sa ne incante cu charisma sa, e un fel de inginer. Prefer un doctor scarbos care sa ma vindece, decat unul care sa-mi aline suferinta.
Evident, nici un medic nu poate performa daca nu apeleaza la doua elemente: o discutie completa in care sa obtina toate detaliile posibile, si, efectul placebo dat de o conversatie optimista si placuta.
@carti: te rog sa nu mai citesti pe diagonala ceea ce scriu eu, ar conta enorm pentru mine, mai ales ca faci parte din familie…
Am punctat faptul ca medicul era profesionist, insa, dincolo de asta, vorbeam de calitatea umana…Eu nu cred in scoarte de medici care te fut in gura, sub pretextul ca sunt profesionisti. Un profesionist nu isi pune cununa de lauri in cap si de acolo da diagnosticul, ci se intoarce spre tine, cu toata atentia. Caci pacientul are si suflet, si corp.
Eu merg la endocrinolog la fiecare 3 luni, ca am hipotiroidism si pot spune ca doctorita “mea” 😀 este o super doamna…si o profesionista in adevaratul sens al cuvantului…cred ca astea sunt exceptiile care confirma regula ca toti doctorii sunt scarbosi si iau mita…
asa e!
Sunt multi medici foarte buni,dar n-ai avut timp sa-i cunosti inca.
Un Paste fericit tuturor!Voi lipsi pentru o scurta perioada.
Si tie,Manon,iti doresc sa poti manca de Pasti tot ce poftesti.
Te pup, sarbatori fericite!