Aseară, la televizor, într-o emisiune, intră în direct prin telefon Adrian Păunescu. Cu vocea sfâşiată, părea pe moarte. Am crezut că l-a călcat jeep-ul lui nevastă-sa, care mai are la activ trei morţi şi a scăpat basma curată, ba, chiar, am avut senzaţia că vorbeşte direct de sub maşina care l-a trosnit…Vorbele-i curgeau ca râul de lacrimi şi din mesaj am înţeles iniţial că vremea şi vremurile sunt dezastruoase.
Mă aşez mai bine în scaun, căci presimt că urmează şi plângerea oficială. Care, iată, nu întârzie să apară. El, Poetul, a fost marginalizat în psd-ul pentru care a luptat ca o fiară, nu i s-a încredinţat nicio funcţie importantă, se simte inutil şi e nedrept, conducerea actuală este nemernică, ţara merge prost, se simte al nimănui căci a format talente, a dat şanse tinerilor artişti, a luptat cu mentalităţile ceauşiste, iar acum nimeni nu îl mai vrea…
Eu, în faţa televizorului, ascultam cu ochi sticloşi…
**
…Eram adolescentă, şi am cunoscut o tânără cu un caracter frumos, cu un corp perfect. Avea o faţă interesantă, exotică. Un păr roşu ca focul. O voce cu timbru special, care te înfiora.
Cânta la chitară, cântece folk, absolut excepţional.
A fost sfătuită să se ducă la Păunescu, pentru că, în mod sigur, Cenaclul Flacăra urma să fie pentru această fată deosebită o pistă de lansare în cariera muzicală.
Avea date de vedetă autentică.
Şi s-a dus la Păunescu.
…S-a întors de acolo alt om.
Păunescu a măsurat-o din priviri şi i-a spus, cu ochii mijiţi sugestiv, textual: “Eşti foarte bună. Însă îţi lipseşte un singur lucru: calciu. …Pe faţă” (în traducere liberă, un oral cu finalizare pe ten). Tânăra a ieşit de la el cu coloana vertebrală dreaptă, iar când a ajuns acasă, artistul promiţător s-a frînt. …Nu știu dacă a mai urcat niciodată pe vreo scenă.
…De când am cunoscut-o pe ea, am întâlnit foarte rar artişti veritabili, necârpe, cu talent şi coloană vertebrală care nu se îndoaie spre compromis. Îi port artistului care putea să devină o stea, o amintire caldă.
**
Păunescu a scris mult/enorm/cât cuprinde/l-a întrecut pe Cicerone Teodorescu. Câteva texte ne-au rămas şi nouă la suflet, pentru că erau puse pe muzică.
Îi sugerez poetului marginalizat să revină la vocaţia iniţială şi să scrie în continuare tone de material, din care timpul va selecta, iar, câteva trei versuri.
Să nu mai suspine după funcţii, căci menirea artiştilor este cu totul alta, pe pământ.
Lacrimile lui de crocodil, în direct la teve, nu mă impresionează decât în măsura în care ele reprezintă o palidă plată pentru toate tinerele cărora a apucat să le dea cu calciu pe faţă pentru a le face vedete.
Nu ma asteptam la altceva de la un asemenea om. Nu-l cunosc personal, cred ca ii stiu doua poezii… si asta datorita muzicii, nu-l ascult la tv etc si totusi, nu mi-a inspirat niciodata incredere…
imi pare rau pentru tanara aceea. am patit-o si eu la un moment dat, dar nu eram niciun mare talent
Nu-ti pot descrie vocea lui de aseara, de indurerat…
Nu-ti pot descrie senzatia mea de nod in gat, cand m-au navalit amintirile despre cum ne-a povestit ea dialogul, si despre ochii ei de virgina, infranti de o rusine pentru care nu avea nicio vina.
Paunescu este un porc servil, care musca acum mana aia pesedista ce a musamalizat multele lui mizerii, dupa 89. Mi-e sila, nu mi-e mila.
Doi copii la scoala:
-Ieri seara a vorbit despre dragoste, poetul-senator Adrian Paun.
-Adrian Paunescu!
-Fantastic, cat de repede inchide mama televizorul!
huh, ma speriasem ca nu mai vii pe aici, mai, geo, mai.
vaaai, ce…
ingerii si iubirea.
ingerii si politica.
ingerii si pulitica:)
sa mor daca inteleg. ai citat dintr-o poezie a paunescului? ca s-o trecem si noi la index, nu de alta 😉
nup, era andrei plesu, probabil ca vroia paunescu sa l copieze cand a inceput sa vorbeasca despre dragoste. si daca discursul-poezie a lui plesu se numea “ingerii si iubirea” probabil al lui paunescu se numea ” ingerii si pulitica” , ceva de genu ma gandeam:))
lol, acum am inteles, multumesc. imi destupasi mintea. 😉
imi adusai aminte si de paunescu al meu. sunt multi ca el. nu-i poti evita, nu-i poti infrunta, da-i poti refuza 🙂
ei, fumarel, alte zile, azi…atunci drama a fost mare pentru ca a frant prea devreme un destin de artist, din cauza godacului asta transpirat. Azi, refuzi si incerci altfel. Atunci refuzai si iti puneai cruce. Vezi, de aia mi-e sila mie de viermii astia care, in loc sa stea la fund pe mal, tot in fata se itesc, ai dracu…
O poveste trista,pacat de toate talentele care s-au pierdut astfel.
Am cunoscut-o personal pe prima sotie a “domnului” Paunescu.Era o femeie extraordinara si o buna poeta.E usor de presupus de ce a fost nevoita sa divorteze.
Mai stiu si altele,dar nu le scriu aici pentru ca ar putea soca cititorii sensibili.
Cat despre A.P.,in acest moment are o singura problema-nu se uita in buletin sa-si reciteasca data nasterii.
ma facusi curioasa cu data nasterii…nu-mi spune ca se da mai fraged decat e, ca la teve zicea de un 66…o fi uitat cati ani are, ca l-a lasat “calciul” de mult…yuk!
:)))
yuk, ce om!
ha! draguta chestie… ar trebui sa ii explice cineva domnului Paunescu ca, criza prin care trece are o explicatie simpla: dumnealui a inceput sa ii lipseasca calciul… de pe fata!