Jurnalul lui Manon.

@ gabriela, care îmi scrie:

“iti propun sa scrii despre feminitate in zilele noastre 🙂 “

Aha, vrei să mă nenorocești… Mi-ai adus aminte că biata mama îmi spunea, obsesiv, de la 18 ani, Manon, tu ești distinsă, trebuie să te îmbraci în rochii, la care eu, cu pantalonii mei de MC Hammer și cu codițe rasta, răspundeam, cu nasul fudulat de cool-itate (?), Mamă, am tot timpul să port taioare, de la 40 de ani încolo… Off, ce-ar răspunde mama mea acum…

Eu cred că feminitatea nu are un statut clar, ca să nu mai zic că de ani buni se schimbă în funcție de trendul modei, căci, fatal și ironic, femeile sunt, azi, privite după criterii ce țin de imaginile împroșcate de televizoare.
În reacție la asta, multe femei s-au făcut amazoane, devenind mai războinice decât Gingis Han, cuceritorul.

Femeile, azi, sunt drămăluite din ochi și de masculi și de surate, sunt scormonite adânc în cupa care – nu se știe – poate adăpostește chestii false sau scanate scrutător la ten, acolo unde se umblă cu seriga de insulină, plină de botox sau de colagen. Iar dacă rezultatul evaluării este da, plastic, sunt declarate feminine (bloody hell!!).

Deci, unde e feminitatea și, mai ales, ce, doamne iartă-mă, este ea? Imaginea de păpușă? …Printre atâtea business women care tropăie în pantaloni?

Sunt ultima femeie din lume care ar putea să răspundă la această întrebare dublă.

Consider că picioarele unei femei trebuie purtate semi-ascuns în rochii sau în fuste – eu mă îmbrac, aproape exclusiv, în pantaloni de rapper. Când merg la un eveniment costumată în femeie, toată lumea îmi face complimente de parcă abia atunci mă descoperă, deci îmi vine să fug rupând pământul, e la fel de stingheritor ca și reproșul mut.

Consider că femeia trebuie să își scoată glezna cea frumoasă în evidență, purtând tocuri decente la pantofii delicați – eu nu ies din platforme, de aici și mersul soldățesc, specific frontului de est. Când am în picioare pantofei delicați, e chinul de pe lume, căci, conform bancului cu blonda aia care avea pe urechi căști în care auzea inspiră, expiră, creierul meu îmi șoptește suav dar ferm, nu face pașii mari, că nu ești în cizme, rapandulo.

Consider că femeia trebuie să aibă, dacă îi stă bine, părul de lungime medie, pentru a face cu el tot felul de giumbușlucuri, în funcție de ținută – eu sunt tunsă ca pe aripile vântului – dacă păstrăm decența, tăiem aripile și reținem doar cuvântul vântul.

Și frate, da, femeia trebuie să aibă mașină personală, ca să urce în ea cu tot aranjamentul, nu să transpire, călcată pe pantofi, în autobuzele care-ți oferă confortul unei sardine moarte – eu nu am nici măcar sfânta bicicletă, care mi-ar putea justifica ținuta FUBU.

Scriam deunăzi în jurnal despre noua modă pentru femei, care impune pantalonii pe care eu îi numesc cu generozitate patul lui procust, iar cineva, la comentarii, mi-a pus o poză cu și mai noua modă la pantaloni, ăia care nu sunt nici șalvari, nici fustă, cărora fratele meu le spune, și mai generos, căcați la cur.
…Și-mi ateriză Iulia din Italia cu pantalonii pe care îi bârfirăm noi pe aci…Îmi ascuțisem limba, să îi spulber, dar cum s-o fac, fra-tee, că îi stăteau perfect pe corpul ăla de statuie antică? (Mărturisesc- dacă tot mă iau singură în tărbacă- cu voce șoptită, că i-am probat și eu, ca să vedeți suflet de trădătoare + ca să îmi iau pedeapsa, da, îmi stăteau ca dracu’…)

Dar, știi ceva, Gabriela? Feminitate înseamnă să te simți bine în pielea ta curată și în ținuta care îți reflectă personalitatea, căci feminitatea nu trebuie stoarsă din interior și așezată forțat la vedere, aliniată la trend… Feminitate nu înseamnă pisiceală sau, yaik-ul meu, afectare în vorbire cu genele date pe spate, vorbit din vârful buzei de la înălțimea tocurilor de șaișpe…

Nu știu, nu știu cum este pentru voi, aștept să-mi spuneți.

În ceea ce mă privește, feminitatea este un mic ceva, rotund și luminos, care se dezvăluie numai în preajma LUI…
…Și se manifestă așa: îi cuprind fața cu palmele, îmi așez gurița pe a lui și îl pup ușor, respirându-l.

…Garantez că  momentul umbrește imaginea cu mine coafată, demnă și în taior. (aici io scot limbuța la voi, de alintare) 😉