Archive for June 25th, 2010


Îmi tot răsare în minte, de ceva timp, Hortensia Papadat-Bengescu. În copilărie/adolescenţă alegeam un scriitor şi îi citeam opera integral, pentru a-i înţelege substanţa umană.

Opera Hortensiei Papadat-Bengescu a ajutat la definirea mea ca fiinţă introspectivă.

***
Un om ca mine, care dă sfaturi de viaţă apropiaţilor, este un om care s-a folosit pe el însuşi drept material de studiu.
Un om care analizează, simte, disecă şi comunică, împletind în discurs raţionalul cu empaticul, nu poate face abstracţie, când vine vorba de propria persoană, de sfaturile pe care le oferă cu generozitate altora…
…Căci cea mai apropiată ureche de gura care vorbeşte este chiar a sa.
Un om care descifrează, în ochii interlocutorului, istoria şi poveştile nemărturisite, este un om care a scormonit des, cu propria-i privire, abisul oglinzii.

***
De câteva zile a început metamorfoza.
Timid, în progresie lentă.
Mi s-au modificat ţinuta şi mersul.
Ochii au privirea aceea, intensă. 
…Pe care am remarcat-o, de atâtea ori, la femeile din jurul meu, pui, tu ai în ochi o nobleţe tristă.

Semnele sunt clare.

Îl caut.

…E o chestiune de timp până când mă va găsi.