Archive for June 10th, 2010


**
update 10 iunie:
1. de ce fugi de mine.
Pentru că mă cauți folosind motorul, nu picioarele din dotare.

2. suprafata lui manon. În metri pătrați? Habar n-am. Dar dacă mă întind  în poziția mumie și pui ruleta pe mine, suprafața mea are un metru șaptezeci în lung. In lat, cât mă cuprinzi cu brațele, circular. You do the Math. Mă încadrez?

3. privirea lui. Mi-ai captat atenția. Continuă, ca să am ce să-ți răspund.

Mi-am bătut pernuța, să o-nmoi de somn, la ora patru dimineața.

Am adormit. Am deschis un ochi, m-am uitat la ceas, era ora șase când…

…Vecinul care locuiește în apartamentul (auzi, apartamentul, mă faci să râd, e tot o cutie de chibrituri din care îți ies picioarele) …în garsoniera, mă rog, de sub mine -a început activitatea.

Am închis ochiul, nu îmi terminasem somnul, m-am adâncit în gânduri frumoase, în care pluuuteau ușoor multe bomboane colorate, cip…și geaca mea cu puf de nu știu ce, parcă e vie, că mă și sperie…

Vecinul de sub mine avea, și el, treabă. Cred că a cărat în casă vreo douăzeci de brazi de crăciun, cu tulpină groasă. Pe care a început să îi cioplească, metodic, cu barda, ca să încapă în suporturile de pom.

Am vrut să pun mîna pe pistol și să îi dau cu el un cap în gură, dar mi-era lene, că am pijamaua transparentă și pe întuneric nu știu unde dracu mi-am pus halatul. O să se potolească el, la un moment dat, păcat de brazii ăia, o fi rămas zăpadă pe ei?…

După ce a terminat de cioplit, a târât pe dușumea o buturugă groasă, și pe ea a început să spargă lemnele de foc, în patru. Le-a aruncat, pe rând, apoi, unul câte unul, în baie, că acolo rezonanța este maximă.

După care a început să bată, în tavan, piroane mari, multe și dese, aproximez distanța dintre ele de 10 cm. Unul dintre piroane mi-a traversat dușumeaua și a intrat, prin tavanul meu, în casa celor de la etajul superior.
Aceștia, treji și ei, la ora aia, au început să bată cu ciocanul în piron, să îl împingă în jos.

Din motive complet neelucidate până la această oră, vecinul de jos a dat drumul, în replică, la magnetofon, punând, la maxim, ASTA (superbă melodie).

Vecinii de sus au ascultat exact trei secunde, și au răspuns, îmi e la fel de neclar de ce, cu ASTA (superbă melodie).

Sunetele, la maxim, se întâlneau prietenos, rezonând prin pironul uriaș, în camera mea.
…Sfășietoare combinație (ascultați-le simultan).

M-am ridicat în șezut, speriată, cu gîndul paradoxal și absurd că în sezon de iarnă trebuia să ascult sanie cu zurgălăi.

După care m-am trezit definitiv.

Aștept să se facă ora două, ca să mă apuc de curățenia de paște. Cred că voi muta șifonierul pe partea dreaptă, ca să am de unde să-l târăsc la locul lui, în stânga.

O să beau multă cafea, să nu adorm în proces.

Iar deseară, în miezul nopții pe la unu, îmi iau laptopul să mă așez cu el pe trotuar, în spatele bcr-ului din fața blocului, că de la ăia pot fura internet gratis. (Deci să mă cauți, iubitule.)

…Dar înainte de a ieși pe ușă, o să potrivesc pe dușumea cu gura-n jos și pe șifonier cu fața-n sus – boxele surround la maxim, o să fixez CD Player-ul pe repeat pentru două ore, și dau play la  ASTA,
(i-am nenorocit!)


Late Edit: Dedicații
Melodia 1, pentru el.
Melodia a doua, în cârdășie cu vecinii de sus, pentru vecinul de jos.
Melodia a treia, pentru Doamne-Doamne, că l-am speriat ieri cu plânsul și s-a mobilizat la moment.