Jurnalul lui Manon.

La ce rezonez eu, cât să mă zguduie-n ființă?

Să aleg trei?

Sunt prinse într-un singur link. Nu te arunca pe el ca să dai click, așteaptă, să termin…

Iubire. Sinceritate. Comunicare.

Cand ești acasă, dă BOXELE LA MAXIM. Apasă-abia atunci, pe cele trei cuvinte, și ochii ține-i în ecran până la sfârșitul melodiei.

Te-aștept aici, să îmi răspunzi, atât: Tu, cititor, TU, rezonezi cu MINE?

Ai curaj să fii patetic?

– Păi bine, măi, Mihăiţă, să nu dai tu la master… Puteam să jur că dai…
– Nu am mai vrut, Nona.

Stăteam la scara blocului în miez de noapte, mă sunase hai la o ţigară, şi povesteam diverse, şi râdeam. Bârfeam- ca să fiu sinceră, tocam mărunt persoane, locuri, evenimente, şi dă-i, iar, râs…

Şi mă pocnea tristeţea, instant şi inexplicabil- căci toată ziua fusesem licurici, vioaie…

– Dar, totuşi, să nu dai tu la master, ahh…
– Nu vreau, nu mă reprezintă masterul ăsta, eu voiam la Regie de Film şi ştii că abia de la anul se înfiinţează.
El îmi vorbeşte hotărât, convins.
– Da, corect, aşa e, trebuie să faci ceea ce te reprezintă.

Vorbeam de toate şi mie îmi stătea mintea doar la masterul lui Mihai, nu înţelegeam ce dracu m-a lovit aşa, angoasa…

– Dar totuşi, erai şi tu în sistem, tot aici în şcoală, ce dracu faci un an de zile?
– Nona, nu-ţi mai face griji, e mai bine aşa, o să dau probe la un teatru, îmi ocup eu timpul cu ceva, îmi zice el, zâmbind optimist şi consolându-mă pe mine.

Dar eu, tot tuflită. …Până când, brusc, înţeleg.

– Auzi, Mihai, tu ştii de ce am eu starea asta de “mânheală”?
– De ce?
– Îmi vine de la tine, puiule, tu mi-o transmiţi, că eşti aici, aproape, o simt cu antenele. Ia, uită-te în ochii lui mami şi spune-i că nu îţi pare rău, că nu ai niciun regret pentru faptul că mâine nu te prezinţi la examen.
– …Îmi pare rău, Nona… îmi pare rău… E ca un oftat de eliberare, care ne descătuşează pe amândoi.

Eu, brusc, simt că am înviat, toată ceaţa mi s-a luat de pe suflet. Deci facem scenarii pentru anul care va veni şi care va trebui să fie bun pentru Mihai, nu gol, lipsit de perspective.

Și iată cum, aseară, am mai aflat ceva despre mine şi despre eşecurile pe care le am, uneori, în relaţiile cu cei dragi: nu pot fi de niciun ajutor atâta timp cât îmi îngenunchiez instinctul şi accept minciuna fiinţei lor.