**
update 2 iunie:
cum se scrie corect jrija sau grije. Corect se scrie grijanie, cu ”a“ la final, urmat de trei puncte şi de semnul exclamării în dublu exemplar. Dar, atenţie, se foloseşte numai atunci când îi aduci aminte cuiva de anii de şcoală.
Archive for June 2nd, 2010
Doamne, îl iubesc de mor!
Cu bunul lui simţ şi cu ţinuta demnă…Cu sprâncenele alea, care se strâng ruşinate, când zic eu vreo prostie, cu sufletul ăla veşnic zbuciumat, pe care nu l-a aşezat în matcă nici măcar Măria Sa,Viaţa, cu lăcrimarea lui sentimentală la filme şi cu gesturile reflexe de dat pumni, tot la filme, da’ la alea cu karate… Cu uimirea perpetuă, la terminarea poveştii filmate, când, cu părul vâlvoi de atâta agitaţie, ne zice, invariabil: ce naiba… se termenă, deja?
…Cu poveştile pe care le scoate din burtă, apanaj al timidităţii veşnice…
Mă aştepta, deja, să cobor. Era în faţa blocului. A venit la mine, să doarmă o noapte, pe urmă, mâine, o să îl duc la spital pentru un implant de cristalin.
La parter, se strânseseră ciopor fetele de serviciu şi doamnele din administraţie.
Intrăm, el salută discret, impresionat de atâta muierime, iar eu zic: Dragele mele, vi-l prezint pe bărbatul vieţii mele. Dragul meu, dă-mi voie să îţi prezint o mână de femei minunate, sunt date toate, nu îţi face speranţe. Zic să ne orientăm spre elevator, că tu eşti timid.
Fetele salută vesele, chicotind, el se îndreaptă, zâmbind, cu privirea coborătă adolescentin, spre lift.
– Mă ruşinaşi, Nona, nu ştiam ce să zic acolo.
– Te ruşinai, da, pentru că oricum nu ziceai nimic. …Oprişene!!!
– Ce, tată?
– Te iubesc de-mi înfloreşte inima, mi-ai adus cu tine casa copilăriei, inimiorul meu drag…
