Jurnalul lui Manon.

@Prahovean, care mă roagă să scriu despre:
“Dezghetarea sufletelor inghetate bocna, cum sa ajungem sa aratam comorile sufletului nostru date de Domnul celor de langa noi, care par departe, la ani lumina, de noi…”

Diversitatea tipologiilor umane, care transpare în fața ochilor noștri sub numele generic de aparență ascunde, paradoxal, ca esență, doar trei tipuri de suflete – spun eu, bazată exclusiv pe săpături personale plus considerații subiective.

Sufletul lumină – reprezentat de o sferă incandescentă. (Te naști cu el)
Oamenii care îl posedă sunt chinuiți pe toate coordonatele: spiritual, sentimental, cerebral.
Ei văd și simt tulburător de mult și de greu, manifestă simpatii spontane, sunt creativi, profund empatici și nu-și găsesc rostul și liniștea.
Dacă sunt norocoși, la un moment dat se produce declicul care îi ajută să înțeleagă că sfera incandescentă face rău și doare dacă e ținută numai pentru ei, și că liniștirea zbuciumului personal poate fi obținută doar prin deschiderea către ceilalți, pentru ca lumina și căldura să se reverse asupra celor din jur.

Sufletul bolovan – are ca reprezentare două pietre de cremene. (Te naști cu el)
Acești oameni macină, între cele două pietre, tot ceea ce li se întâmplă, pisând, până la fir de praf, sentimente, gânduri, aspirații -le digeră doar când sunt mărunte. E o soartă tristă, căci ei nu simt culmi de extaz sau cădere amară în penitență. Închiși în propriul ego, fără dorință de a evada dincolo, sunt prăfuiți în comunicare, au ochi de pește, vampirizează energetic și nu pot înțelege că, pentru a face scântei, cremenea nu trebuie lovită de ea însăși, ci de amnar. Îi recunoști ușor, căci ei trăiesc doar pentru a mânca. Tot din aceeași categorie  fac parte și cei care își scrijelesc numele obsesiv, peste tot, chiar și pe scoarța copacilor, pentru că îi roade, ancestral, o singură teamă, neconștientizată. Teama de implacabila murire.

Sufletul sloi de gheață – reprezentat de o bucată colțuroasă de gheață.
Surprinzător sau nu, acești oameni nu se nasc așa, ei își congelează sentimentele și simțirile firești, pentru a se proteja, căci au istoric de traume și tare majore.
Își acoperă cicatricile cu rece, pentru a atenua durerea, sfârșind, fatal, prin a deveni insensibili la tot ce-i omenesc, ferindu-se, printr-un proces alambicat și bine pus la punct, de tot ceea ce le-ar putea readuce la suprafață trăiri intense, nu dintr-un egocentrism feroce, ci din teroarea că nu vor primi la fel de mult pe cât pot oferi.
Unii dintre acești oameni pot fi recunoscuți ușor, căci apelează inconștient la alcool sau la droguri într-un mod constant, până când acestea îi consumă și le dau o dependență maladivă, păcălindu-i că starea de amorțeală va dura o veșnicie.
Sufletele de gheață țin înăuntru, prizonier, un suflet lumină.

***

Noi ne mirăm că nu ne merg relațiile, indiferent de ce natură sunt ele. Dacă facem o socoteală simplă și alăturăm două suflete, din două categorii diferite, rezultatul este clar.

Cum dezghețăm, intrebi, Prahovean, sufletele înghețate bocnă?
…Nu le poți dezgheța dacă ai suflet bolovan, e clar (căci le spargi de le omori).

Sufletele de gheață au ajuns să sufere această transformare tocmai din cauza întâlnirilor cu cele bolovan, față de care simt o atracție fatală.

Eu am suflet lumină. Nu pot sfărâma stânca, dar pot topi ghețarul…

…Dar cum? Pot, numai dacă mi se cere ajutorul și suntem doi în mod constant. Uneori nu e nevoie de cuvinte, căci simt zbuciumul și nevoia.
Apoi începe munca, epuizantă, pentru că, pe măsură ce îl topesc și îi aduc aminte de căldură și de frumos, îi scot la iveală lucruri delicate, dar și angoasele profunde. S-a obișnuit să fie protejat de insensibil, iar frica îl paralizează, dacă mă expun, iar, și sunt lovit? Mă doare, nu mai vreau să mă doară…
Am la activ o experiență tristă și recentă: acum o săptămână, un suflet de gheață, netopit încă, a fugit, lăsând în urma lui o dără luminoasă de apă …
…Iar eu privesc, de șapte zile agonice, la drumul marcat de ea, și pentru prima dată în viață, nu știu ce să fac, să o urmez sau să rămân aici, încremenită în legea nescrisă a iubirii care nu-ți dă voie să faci bine cuiva, dacă pentru acea persoană binele înseamnă rău?

…Dacă vreun suflet sloi citește ce am aberat eu pe aici, se recunoaște și vrea ajutor, iată, încălzește-te puțin AȘA (focus pe imagine, și nu uita: pathos vine de la suflet lumină)

Lista cu linkuri rămâne deschisă, la comentarii…