@d. care îmi scrie:
Ce se întâmplă cu gâzele, buburuzele de exemplu, care se aşează pe tine, ajungi acasă, iar dânsele sunt la distanţe incredibile (pentru ele) faţă de casa lor, se mai întorc? Încep alte vieţi?
Parc-am avea de învăţat de la ele, detaşatele şi curajoasele : ))
Și cât le-o lua melcilor să se găsească (şi mai ales cît le-o părea de mult) până se află şi se curtează cu ale lor corniţe? I-am şi văzut cum se sărută ore-ntregi, semn că resimt şi ei lentoarea căutării- vaaai, răbdătorii! Eu una mă înclin în faţa lor (oi fi acum un pic cam silly? neah, nu aici, nu cred).
Nu știu de toate gâzele, însă de gărgărițe știu. Le-a colorat puternic, Cel de Sus, pentru a le-nsemna că sunt aparte.
Ele nu aparțin naturii, natura le-aparține lor. …Așa că își iau zborul, schimbă locul într-adins, și caută, și caută, până se-așază pe mână delicată de fetiță tristă, și ea, fetița-ngână cântecul zâmbind: Gărgăriță-riță, zboară-n poieniță, încotro vei zbura, într-acolo mă voi mărita…Iar gărgărița zboară, urmărită de privirea fetei, punct roșu de speranță…
…Iar de se-ntâmplă s-o aduci acasă, proptită-n piciorușe pe hăinuța ta, e semn c-a obosit puțin, de-atâta zbor, sau, știu eu, vrea să-ți spună că l-ai găsit, deja, să nu mai cauți?
***
Și melcii au poveste.
Milindu-se de ei – că n-au picioare, ci se târăsc lăsând în urma lor sclipici, Atoateștiutorul le dă viață doar în anume zone, izolate… să se găsească lesne, să caute puțin.
Drumul înspre iubire, chiar dacă scurt în ochii noștri, e destul de lung…
…Însă și-aici Mai Marele și-arată-nțelepciunea, căci i-a făcut hermafrodiți…Așa că e de bine, pentru ei; sunt liniștiți și-n pace cu ei înșiși…
…Doar noi privim chiorâș, cu ochi de pizmă, ascunși după tufiș…
iaa, parca mi-ai stii povestea-ntreaga, asa ma simt.
suntem croite la fel. cu antene.