Funcția de motor. 2.

on June 18, 2010 in Codul lui Manon

@Bianca. Ea îmi propune să scriu despre “Paranormal, fantome, povesti cu chestii paranormale”

Există o întâmplare, să-i zic aşa, în viaţa mea, care mi-a rămas lipită de creier, pe care nu o pot înţelege, care mă sperie, mă obsedează uneori şi de care mi-e frică, pentru eventualitatea în care o s-o retrăiesc.

Eram studentă în anul întâi. Lefteră, speriată, provincială, neadaptată la ritmul alert al Bucureştiului.
Locuiam, prin amabilitatea unui om deosebit, care provenea din acelaşi orăşel îmbâcsit de provincie ca şi mine, într-o casă de pe lângă bulevardul Kogălniceanu.
Avea camere înalte, casa, şi duşumele scârţâitoare, era construită pe principiul vagon, sordidă, întunecoasă, rece, vara, şi îngheţată, iarna.

Eram singura femeie în grupul de patru. Toţi artişti, păduchi leşinaţi, cu ochi strălucitori de entuziasm, cu iubire profundă pentru artă. Găteam la comun ciorbe în oala de zece litri, ne împărţeam ţigările, mergeam la filme de artă pe care le disecam, apoi, în nopţile adânci.

Ne strângeam în camera în care stăteam eu, în jurul radiatorului improvizat dintr-o placă de BCA care nu putea alunga umezeala crâncenă şi frigul insinuat în oase şi vorbeam, ore în şir, fumând ca şerpii.

Băieţii îmi lăsau mie, noaptea, instalaţia anemică de încălzit, pentru că eram fetiţă, deci, mai sensibilă.

Casa aceea avea o atmosferă, un aer propriu, un miros al ei, iar frigul…frigul acela, permanent, care te amorţeşte şi te doare…

Dormeam îmbrăcată cu două straturi de haine, în noaptea aceea. Eram acoperită cu un cearşaf, o pătură şi o pilotă groasă. Dacă aş fi avut lumina aprinsă, mi-aş fi văzut aburii respiraţiei, în ciuda aerului cald dat de radiator. Camera se încăpăţâna să fie ca o peşteră străbătută ce curenţi tăioşi, răi, îngheţaţi, umezi.

Frântă de oboseală, am adormit într-un final. Nu ştiu cât timp a trecut, însă am simţit, alert, că ceva nu este în ordine… Îmi tremurau picioarele, aproape convulsiv, din vârful degetelor până la bazin, şi nu de frig.
Însă ceea ce m-a speriat ţinea, nu de faptul că, paradoxal, nu îmi era frig, ci de faptul că acel tremur îngrozitor urca încet, în sus, în corp, ca o apă care te inundă şi se apropie de gură.

Panica mă ţinea în priză în timp ce creierul încerca, disperat, să găsească o explicaţie pentru această vibraţie care mă zguduia la nivel celular.

Ştiam că nu dorm, îi auzeam pe băieţi râzând în bucătărie şi memoram ceea ce discutau, pentru a verifica a doua zi, în cazul în care nu voi muri ( nu ştiu de unde îmi venise asta) –  dacă mă păcăleşte visul sau chiar mi se întâmplă inexplicabilul.

Eram întinsă pe spate şi nu mă puteam mişca, nu puteam striga, aveam ochii deschişi în întunericul de smoală, trăind un paradox: tot corpul îmi vibra, progresiv, de-acum tremurul îmi cuprinsese şi mâinile şi stomacul, eu fiind, de fapt, paralizată.

Am simţit cum această vibraţie îmi cuprinde plexul, cum urcă înspre cap, îmi tremura, deja, şi gâtul. Ţineam ochii strânşi, căutând o soluţie, şi dintr-o dată m-am întrebat, nu ştiu de ce, oare încerc să ies din mine, sau ceva încearcă să intre în mine? Mi-amintesc foarte bine că, pentru un moment, mi-a surâs ideea unei experienţe paranormale, auzisem poveşti despre oameni care se decorporalizează şi colindă aiurea, însă gândul imediat următor a fost o spaimă cumplită: dacă ceva, nu ştiu ce, încearcă să intre în corpul meu, ce mă fac?

Am deschis, brusc, ochii, şi am văzut, deasupra sobei din cameră, o lumină albă, rotundă, cât o minge de fotbal, care a fost, brusc, aspirată în colţul tavanului, ca o imagine pe revers, şi am auzit şi sunetul, ţsst!, ca atunci când ţii buzele ţuguiate şi inspiri brusc aer mult printre dinţi.

Am rămas, blocată de imagine, în aceeaşi poziţie, atentă la ceea ce mi se întâmplă; tot corpul – dar mai ales capul – îmi vibra în continuare, nu în crescendo, ci spre o vagă dar promițătoare liniştire…

Toată pielea, făcută de găină, printr-o acuitate senzitivă neobişnuită, simţea dureros cât cântăreşte fiecare piesă de material care mă acoperă: colanţii, pantalonul de pijama, cearceaful, pătura, pilota, fiecare cu greutatea proprie.

***
Am povestit această experienţă multor oameni.
Nimeni nu a avut o explicaţie care să ţină de logică.

Profesoara mea, Olga Tudorache, m-a ascultat cu atenţie şi mi-a spus: e bine că ai deschis ochii, şi e bine că ai pus stop, putea să fie o decorporalizare, însă la fel de bine putea să fie o energie negativă care dorea să intre în tine…

Nu ştiu ce-ar fi fost dacă m-aş fi lăsat să mi se întâmple.

Ştiu doar că acum, scriind, mă traversează un sentiment straniu, iar inima îmi bate la fel de tare ca atunci
…Am rămas, după atâţia ani, cu aceeaşi senzaţie acută că în noaptea aceea trebuia să înţeleg ceva, şi nu ştiu ce.

26 Responses to “Funcția de motor. 2.”

  1. gabriela says:

    m-am speriat.

      • Prahovean says:

        Eu am studiat cu privire la lumea duhurilor, am si vorbit cu oamenii care sunt in tema, axati pe traditia multiseculara mistica a ortodoxiei. Si ce am aflat. Lumea duhurilor este langa noi. Noi nu o vedem, de obicei, dar este mai reala decat cea fizica. Duhuri bune si duhuri rele coexista, iar noi, care suntem duhuri incarnate, comunicam cu ele constant, zilnic, dar, de obicei, nu suntem constienti de asta, caci comunicarea are loc la nivel subconstient. Cei avansati spiritual, care au ochii spirituali antrenati vad din ce in ce mai bine aceste fenomene. Duhurile rauvoitoare, numite demoni sau draci in crestinism inca din copilarie soptesc subconstient oamenilor lucruri, care oamenii le iau drept propriile ganduri si le interiorizeaza, instrainandu-se de sine. Demonii nu ne pot stii gandurile noastre, dar pot incerca sa ghiceasca ce gandim si sa ne sopteasca in prealabil. Oamenii antrenati spiritaul descopera mult mai usor ca majoritatea care gand este propriu si care e soapta necurata. Ei se angreneaza a fi soldati in razboiul duhurilor, care are miza eliberare sinelui propriu dar si a semenilor. Se spune ca, cel putin de obicei, nu scapam de soaptele duhurilor rauvoitoare decat dupa moarte. Este ca atunci cand trec pasari sau avioane pe deasupra capetelor noaste. Nu putem evita asta, dar putem evita ca pasarile sa se aseze pe capul nostru sau ca avioanele sa aterizeze pe peluza noastra.
        In anumite conditii, ei sunt ingaduiti de Domnul sa fac diferite lucrari, cu un rost, desi nu Domnul porunceste. Spre exemplu, exista duhuri necurate care pot cauza boli grave, cum ar fi acedia, care duce fie la moarte, fie la nebunie, netratata. Timida la incep, actiunea demonica duce la blocarea unor resorturi interioare, facand omul neputincios, ca atunci cand niste cabluri se taie sub capota unei masini, facand imposibila functionarea ei, chiar daca restul pieselor sunt in stare de perfecta functionare. Omul ajunge cvasiparalizat, chiar daca corpul lui e sanatos si are o vointa de fier. Acedia ataca legaturile dintre trup si suflet.
        Apoi, diferite boli psihice sunt cauzate, in realitate, de duhuri. Posesia demonica poate lua multe forme, de multe ori fiind catalogata drept o forma de psihoza, desi se deosebeste de nebunia propriu-zisa pentru cine are ochii deschisi.
        Fiintele demonice pot lua diferite forme, infatisari variate, ascunzandu-si natura reala. Pot lua forma unor ingeri, a unor stafii, a unor zeitati, a Domnului Iisus Hristos, a Maicii Domnului, chiar a unor oameni in care si oase. In ultimul caz, tin sa mentionez ca ei nu iau trup, ci doar aparenta unui trup.
        Tin sa precizez ca multe din ceea ce se considera aparitii ale unor stafii nu sunt stafii, de fapt, ci demoni care se pretind stafii. Oricum, din ce am studiat, chiar o prezenta reala a unei stafii implica prezenta si a unui demon cel putin, iar demonul chinuie stafia si nu o lasa sa aiba pace. De mentionat ca demonii tind sa isi faca salas in lacasuri ale mortii, morgi, case funerare, cimitire.
        In traditia multiseculara ortodoxa, dar nu numai, atacuri demonice similare cu ce a trait Manon sunt consemnate in multe randuri. Apoi, insusi fenomenul “rapirile extraterestre”, intalnirile cu omuletii cenusii respecta profilul vechilor cazuri consemnate de atacuri demonice. Demonii pot lua multe infatisari, inclusiv unele aflate “pe val”, gen omuletii cenusii. Eu unul am indoieli serioase cel putin cu privire la natura extraterestra OZN-urilor si “extraterestrilor”, din pricina distantelor intraplanetare mari, dar nu numai.
        Ceea ce a trait Manon se potriveste foarte bine cu un anumit tip de atac demonic. Unul sau mai multe duhuri au incercat sa intre in ea. Apoi, multe cazuri de out of body experience sau decorporalizare pot fi false, cauzate de inselare draceasca, sau cel putin cauzate de un fel de posesie demonica, stiu.
        In ortodoxie avem cum sa luptam cu aceasta realitate ostila de langa noi, apeland la ajutorul Domnului, iar aici rugaciunea o pun pe prim plan. Parintele Arsenie Boca a spus, confrom unei marturii: “Un demon singur este indeajuns de puternic sa distruga Pamantul, dar Domnul nu ii ingaduie.” Demonii nu lucreaza decat cat le este ingaduit, deci este clar ca lumea nu e sat fara caini si avem la Domnul scapare. Fiintele acestea pline de ura fata de ceea ce este bun si frumos vor distrugere, dar nu trebuie sa le lasam, ci sa luptam cu ele, toti cum putem, si sa nu pierdem speranta in Domnul Dumnezeu.

        • Bianca says:

          Si mie mi s-a spus ca am fost deranjata de ceva de genul, cand eram bebelus si pana nu demult aveam grave probleme cu stomacul, varsam tot ce mancam, parinttii nu mai stiau la ce medici sa ma duca, m-au dus la la preoti, si la tamaduitori, un preot al unei biserici din cartier i-a zis mamei ca un lucru rau, demon sau duh nu imi da pace…nu stiu cum, dar acum sunt mult mai bine, multumita bunului Dumnezeu si a celor care s-au rugat pentru mine, de la adunari pana la biserici.

  2. d says:

    poate, poate cum tu faci lumina in jurul tau, mingea de fotbal, sora de lumina cu tine te-a ochit de-acolo de pe unde colinda ea. tot ce-i posibil cu spatiul asta in care fara nici o indoiala nu suntem singuri, you know, k-pax si alte cele 😀 poate ce nu intelegem ni se pare rau, cum ni se pare de multe ori urat ceea ce nu ni se aseamana. dar daca-i lumina eu am impresia asta ca e buna. si tot vorbind de lumina, ma intreb ce o fi cu lumina asta? cum vine ea la noi de pe la sori stinsi, demult uitati si de cosmos

  3. Prahovean says:

    A,mi-am mai amintit ceva (Da, chiar intru in priza cand e vorba de lucruri din acestea.)
    Am citit o intamplare de curand, nu imi amintesc detaliile, o sa expun cam cum s-a intamplat. Era un pustnic, statea in chilia lui noaptea si se ruga. Deodata, incepe sa se miste un lighean in coltul camerei. Se duce acolo pustnicul si da peste un demon. Pustnicul il intreaba cu putere: “Ce faci?” Puterea Domnului aflat in pustinic l-a dominat pe demon, care a raspuns speriat: “Iertare, preacuvioase, am vrut sa te tulbur, sa te sperii.” Pustinicul spune: “Te leg sa ma duci la Ierusalim in spinare, la Sfantul Mormant, si inapoi, abia apoi iti voiu da drumul.” Pustinicul incaleca demonul, iar acesta il duce la Ierusalim, la Sfantul Mormant, iar apoi inapoi in chilia lui.
    Alta intamplare de care am auzit. La o manastire de maici, in Romania, in secolul XX a inceput intr-o noapte sa se traga clopotele. Se scoala maicile, una se duce in clopotnita, unde vede un demon cum tragea clopotul. Maica ii spune cu puterea Domnului: “Te leg sa nu poti sa pleci pana ce nu vei canta Trisagionul.” Trisagionul este o rugaciune despre care stiu ca s-a spun intai in Rai, de catre ingeri, apoi de catre oameni. Ea se gaseste in multe slujbe ortodoxe. Forma romanesca a Triasgionului: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!”. Demonul a trebuit sa se supun. Canta “Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte”, dar nu putea merge mai departe. Canta incredibil de frumos. Teologul mi-a explicat ca asta era posibil deoarece demonul fusese inger. La un moment dat, a putut canta rugaciunea intreaga. Atunci s-a facut o lumina si demonul nu s-a mai vazut. Teologul mi-a explicat ca demonul a atins metanoia si a fost primit de Domnul sa devina inger la loc.
    Metanoia se traduce in romaneste ca pocainta, iar adevaratul sens al pocaintei nu este sinonim cu penintenta, ci implica schimbarea mintii, a inimi, lepadarea de rau si de pacat, instrainarea de ele.
    Iar deci ce se pot face prin crestinii in care este puterea Lui Dumnezeu.

  4. Mamarutza says:

    Nona, uite si tu cu ce mi-ai deschis apetitul de scris – pentru prima data :)- in jurnal, in minunatul tau jurnal-creuzet (de intamplari, mirari, revelatii si suflete si…inca). Ma hranesc zilnic cu pataniile si istorisirile tale , cu dezbaterile febrile si raspunsurile CELORLATI -atat de asemanatori noua ca matrice sufleteasca – si m-am invrednicit si eu sa va salut cu mult, mult drag si “multumesc” .
    In timp ce-mi pastrez zambetul curios si entuziast , de “abia-intrata pe usa din fata” si clipirile rapide menite sa va cuprinda pe toti, sa stii ca… Sa stii ca si mie mi s-a intamplat de vreo 3-4 ori in viata exact ce ti s-a intamplat tie . Am gasit explicatii atat din perspectiva fiziologica cat si din perspectiva spriritual-demonologica : incubii si sucubii. Citisem cand eram ceva mai mica un articol exhaustiv despre fenomen , insa nu mai stiu publicatia. Am gasit in eter explicatii , insa nu atat de “accurate” precum acel articol :

    http://gnostic.ro/index.php?view=article;&catid=40&id=94&format=pdf&option=com_content ;

    http://www.roportal.ro/discutii/lofiversion/index.php/t39211.html .

    Definitii dezgolite de substanta care ne intereseaza ofera si dex-ul online, insa ce voiam sa-ti spun e ca poti sa ajungi sa-i / sa te controlezi . Gandind, rugandu-te, amintindu-ti de tine. Te imbratisez.

  5. Stef says:

    Nona,

    Exista asa numitul fenomen – sleep paralyses. Cauta pe google, iti paralizeaza tot corpul..lucrul asta poate veni din afara sau din noi. In momentul in care constiintizezi ce se intampla e foarte posibil ca mintea ta sa accentueze evenimentul.Astfel, poti provoca chiar si un atac de panica ptc nu stii ce se petrece cu al tau corp.

    Bun..aceasta este explicatia stiintifica.

    Cealalta..vrei s`o auzi?
    Ti`o spun, poate te linisteste oarecum si te ajuta sa faci anumite legaturi.
    In pofida frigului, cand simti mult rece in jurul tau – independent de raceala/frigul din camera – acesta poate veni de la entitatile ramase intre lumi, entitati incarcate negativ, ptc ele genereaza frigul. A fost o incercare de decorporalizare fortata din partea “cuiva”. Cerculetele/ globurile albe ce se afla in PRANA ( energia universala ) sunt entitati de lumina sau de..intuneric. Respectivul/a a vrut sa se foloseasca de tine, ptc nu si`a terminat treaba aici. Insa, stai linistita, ca de obicei nu reusesc..daca tu crezi in tine si in dumnezeul TAU e de ajuns sa le spui PLEACA! Tare, cu forta, cu convingere.
    Alunga frica. Ea reprezinta puntea de legatura intre cele doua lumi..daca ti`e frica te simt precum cainii. Si te pot papa..precum cainii. Atentie, doar daca ii lasi!

    Putem vorbi mai multe daca vrei, eu am trecut prin multe asemenea contacte cu cea de`a doua lume. Nu stiu daca e spre norocul sau nenorocul meu. Inca..incerc sa inteleg de ce mi s`a dat asta. Dar stii cum se spune: ti se da atata cat poti, nimic mai mult, nimic mai putin.

  6. […] Există o întâmplare, să-i zic aşa, în viaţa mea, care mi-a rămas lipită de creier, pe care … cauţi ceva anume? […]

Leave a Reply