Am să încep prin a mulțumi șantieriștilor care scobesc pământul din jurul școlii (te pup, răducu), pentru că pana de curent care mi-a decedat instantaneu computerul din birou m-a forțat să plec spre casă și să ratez potopul care se apropia de București.
Mergeam pe drum, leșinată de presiunea fără aer, și am trecut pe lângă două doamne, care, dacă e să mă iau după greutățile atârnate de urechi, gât și degete, păreau înstărite. …Degeaba, căci privirile erau triste la unison.
Gura uneia, mai ales, asortată la dramă deci acră, povestea cu furie reținută despre copilul din dotare, care părea, după descriere – la cei doi anișori – un mic infractor în devenire, căpușă obositoare mâncătoare de nervi și sursă de pierdut timpul, “că puteam și eu să mă distrez ca toată lumea, ăsta mic a fost un accident nedorit”. (Ceee ??)
Categoria asta de fomei, care nu au lipsuri materiale dar posedă vocația tristeții și instinct matern comun pietrelor (care se împodobesc pe dinafară cu kile de metale prețioase doar pentru a căpăta greutate și a învinge, astfel, legea gravitației) mă fascinează. Le-aș desface cu șurubelnița, să văd și eu cât de gol poate fi un creier.
Mai aveam un pas până când să ajung în fața lor, și am auzit obida, ca un blestem, spusă mai tare, pentru a primi și complicitatea mea tacită: Eeei…cine n-are, să nu-și dorească.
Adică mă lua, pe mine, martor compătimitor?
Privirea sticloasă pe care i-am aruncat-o madamei, pumn, direct în fața aia distrusă de pe care lipsea belciugul de aur, a făcut-o să tresare, scurt, din pupilă. Dacă deschideam și gura să vorbesc, o prăvăleam în tufișul ăla uscat ca sufletul ei.
M-am mulțumit să trec mai departe și să gândesc, furibund: femeia care consideră că propriul copil este o povară grea, dovedește că venirea Ei pe lume a fost un accident îngrozitor și regretabil.
Ahh…Sper că a prins-o potopul, s-o curețe, imbecila!
Gheață, asta am ajuns… Domnul din cer, Maica Domnului, sfinții plâng pentru noi, plantele, animalele chiar pietrele. Cum de ne mai suferă Terra? Piatră să fi fost și nu am face așa ceva. Mie îmi este clar că pietrele nu sunt la fel de ”pietre” cum sunt inimile noastre. Părintele Arsenie Boca a spus că îi vremurile din urmă vor fi oameni mai răi ca demonii. Da, merităm apocalipsa. Noi am adus Iadul pe Pământ, noi. Puteam să aducem Raiul, dar am adus Iadul. Cum oare se va trezi măcar un strop de iubire, o picătură minusculă măcar în sufletul nostru de zgură? O sămânță care se crească și să ne salveze de noi înșine?
Stropul de iubire exista, in mine, in tine, in altii ca noi. Problema este ca nu putem sminti din nesimtire loazele…Doamne, ma tot intreb, de azi, de cand am trecut pe langa latrina aia umana, cum e posibil ca o femeie fertila sa fie atat de stearpa?
Cum sa spui ca puiul tau a fost un accident nefericit???????
Ce anume o face pe o femeie, mamă, simpla aducere pe lume a unui copil pe care il reneaga, apoi, toata viata? …Ca-mi aduc aminte si de cretina de mama a lui titel, dumnezeule…
Nu le curata Nona, poate ploua si o luna, ca tot nu le curata! Cand a inceput Andreea gradinita, am avut neplacerea de a cunoaste cateva exemplare de mamici… odioase. Asa am aflat ca exista mai multe tipuri de copii: povara, accesoriu, obiect…
Exact. Bine zici. Si da, sunt odioase.
Cunosc, Dara, o femeie, de ani buni, nu am fost prietene niciodata, am lucrat, ca sa zic asa, impreuna. N-am agreat-o niciodata, din motive de …curatenie.
M-a cautat, acum ceva timp, si, din vorba in vorba, mi-a spus ca are un baietel.
Mi-a atatat poze.
Iti imaginezi, ce galma mika , rotunda si adorabila.
Eu, entuziasta la maxim!
Ea ma aduce cu picioarele pe pamant, instant(ca de aia m-am inflamat azi), demna, purtand povara unei suferinte de parca a sacrificat-o dumnezeu : Eeei, ce te bucuri, nu e nicio bucurie, acest copil a fost un accident NEFERICIT.
Eu raman tablou, si nu pricep, asa ca o intreb: Cum adica? E bolnav, are ceva, a avut un accident?
Mintea mea refuza sa inteleaga ce voia sa imi zica mizeria aia umana.
…Nu iti explic aici ce i-am facut si ce i-am zis, ca ma citesc si minorii…am spulberat-o, si sper din suflet sa nu ma mai caute niciodata…
Îți înțeleg revolta justificată. Din păcate, copiii nedoriți s-au născut de când e lumea și nu numai la noi. Dacă afirmația madamei rămâne la acest stadiu, de afirmație iresponsabilă, cred că, gafa mai poate fi indreptată în timp. Închipuie-ți câți micuți nedoriți sunt abandonați după numai câteva zile de la naștere în locuri dintre cele mai neașteptate. Ne-am obișnuit să învinovățim prea ușor statul sau școala, biserica sau familia, propaganda deșanțată a sexului sau a distracțiilor maraton, ca fiind responsabile de aceste crime. Eu cred că mamele ce încalcă Legea firii, au grave probleme de ordin psihic. Chiar dacă, ulterior afecțiunea se poate ameliora, vor purta în suflet aceasta abominabilă faptă toată viața, vor trăi în van.
Nu e vorba de asta, Geo, ci de incrancenarea de a uri in continuare o fiinta nevinovata, dupa ce ai adus-o pe lume…
Oricum aș privi, eu cred că sunt nebune..
Da, sau asa.
Si cand te gandesti ca sunt femei care si-ar dori un copil mai mult decat orice pe lume…
…
Nu trebe sa o condamnam, ce daca n-a vrut copil?! A iesit si el, asa, poate ca-l va returna curand, ca pe un catelus luat de proba de la petsohp.
Sau mai bine, va cauta o alta mama pentru copilul lui, una care sa nu-l considere un “accident nedorit”.
Dar priveste partea buna, micutul va fi copil de bani gata toata viata lui, probabil ca va creste langa 5 doici si o menajera, pe parinti ii va auzi doar prin telefon si cand vor veni acasa o data pe saptamana cu un nou celular.
Astia-s copii de bani gata, cresc printre straini, la propriu, sunt in plus oricum ar fi, parintii n-au vreme de ei, mai ales mamele care vor sa se distreze.
corect.
“femeia care consideră că propriul copil este o povară grea, dovedește că venirea EI pe lume a fost un accident îngrozitor și regretabil.” Asa ceva e foarte dur… daca acel copil ar afla… nu stiu daca ar mai dori sa traiasca…
Suntem in romania, dragul meu, am ajuns sa ne adaptam la tot. Am un prieten caruia i-a fost amintit zi de zi, pana dupa adolescenta, ca nu trebuia sa fie, caci i-a incurcat viata mamei.
El, azi, este o persoana minunata si un artist remarcabil. Daca e tarat? Este.
Normal ca suntem in Romania insa nu numai in Romania se intampla… sa aflu eu asa ceva… cred ca as fugi nu stiu unde…
CE VACA SINISTRA!!! asa :p
Eeii,daaa,cunosc,doar le intalnesc aproape in fiecare zi.Si am aceeasi dorinta neputincioasa de a le desface mintea cu surubelnita,sa vad ce e inauntru.