Sunt atât de romantică încât sentimentele copleșitoare se concretizează, uneori, în zâmbet tâmp.
Sunt atât de romantică încât, în momentul în care cineva îmi omoară fluturii de iubire, eu nu-i îngrop, ci le dau foc, în speranța că ei se vor reîntrupa din propria cenușă.
Sunt atât de romantică încât o excursie spre locuri necunoscute n-ar avea valoare decât dacă aș fi însoțită de bărbatul iubit, pentru ca eu să alerg în jurul lui ca un căluț și să îl bucur, cu inima plină de soare, ete, tati, piramidele!
Sunt atât de romantică încât, atunci când vine vorba de inefabila iubire, “concret” reprezintă doar transcrierea fonetică a unui cuvânt englezesc ce se traduce “beton”.
Sunt atât de romantică încât am pulsul accelerat numai la vederea unui cuplu care se îmbrățișează de față cu toată lumea, închis ermetic în suma de doi.
Sunt atât de romantică încât cred că iubirea ni se dă; ea vine de dincolo de noi și n-o putem ucide, căci căutăm perechea.
**
Undeva, în orașul ăsta întins dar mic cât o comună, antenele îmi detectează tristețe amarnică. Unui suflețel de fetiță, pui de-al meu, nu-i este bine, are inima răvășită.
Așa că o să uit, azi, cât sunt de romantică.
Ne vom întâlni și o să tac, și o să-ascult și n-o să sfătuiesc.
…Pentru ca ea să își găsească, singură, calea.
Îmi voi pune palma pe gură dar voi ține ascuns, la spate, colacul de salvare.
Sper să nu-l folosesc…
…Căci, de romantică ce sunt, proiectez uneori lumină spre sentimente rătăcite care nu-mi aparțin.
Înțeleaptă decizie, dar văd că ai și variantă de rezervă.
Ai un dar de a ne stârni curiozitatea… ;))
N-o fac special, dragule. Stau in garda, si-mi infrang cat pot instinctul de a sari in ajutor. Sunt cazuri in care oamenii iti povestesc, nu pentru a cere sprijin, ci pentru a se auzi pe ei insisi, atunci cand vorbesc, pentru a lua deciziile corecte.
Cata dreptate ai. De cate ori am gandit chestia asta, da’ niciodata n-am spus-o in cuvinte..
Am trecut p’aici, ca-n fiecare zi, dar m-am gandit sa te pup azi si cu litere. Asta a fost de fapt scopul acestui comentariu, care stiu ca suna aiurea, da’ tu intelegi. 🙂
Te asteptam, mi-ai lipsit, sufletel drag. Te pupa mami!!! Tzoooc!!! 🙂
Pup inapoi.
Iar.
(scurt si sec, ca sa nu se ceara un reply din partea ta, da’ ca sa se stie c-am trecut, si-am vazut, si-am pupat.)
Ce frumos, Nona, sa te aiba cineva aproape! Nu intotdeauna gasesti o persoana pregatita sa te asculte oricand ai nevoie, mai ales cand sufletul tau e facut bucati. Si oricat ai incerca sa le aduni, vantul sufla cu si mai multa putere si le imprastie. Atunci, ca sa te “ajute”, mai vin si niste oameni sa iti calce bucatile de suflet in picioare. Ii suni sa ai cui sa spui ce iti sta in gat, abia poti sa vorbesti, iar ei incep sa vorbeasca despre cat de bine se simt ei.
Scuze, dar sunt foarte indignata si la pamant, in acelasi timp.
Multumesc ca existi! 🙂
Esti o scumpa, Mada.
M-am educat sa fiu asa, de mica, privind la mine, la durerea mea si la indiferenta celorlalti.
Nu ofer, insa, nimic, gratis. Cei care ma au stiu ca, la randul lor, trebuie sa invete sa ofere, altora, sprijin in nevoie. Si ei, la randul lor, chiar o fac.
Stiu. Si eu fac la fel. Dau tot ce am mai bun pentru a-i ajuta pe cei la care tin. Si primesc in schimb nimic. Poate asta inseamna ca trebuie sa ma uit mai cu atentie in jur!
Nu toti au forta sa te ridice, atunci cand cazi tu. Pentru ca, din varii motive, si fara ca ei sa aiba vina, nu au fost atenti la durerea proprie, atunci cand erau, la randul lor, prabusiti.
E prima oară când te citesc şi am rămas direct impresionat de felul în care scrii. Felicitări!
Bine ai venit, Alexandru, alaturi de multumiri iti pun si un pupic in frunte, e regula casei. 😉
Mai stai prin zona.
Iată un citat din tine, ca sa te viziteze si prietenii mei:
“Suntem latini, sangvinici şi superbi în manifestările noastre.”
Subscriu.
„Sunt atât de romantică încât o excursie spre locuri necunoscute n-ar avea valoare decât dacă aș fi însoțită de bărbatul iubit, pentru ca eu să alerg în jurul lui ca un căluț și să îl bucur, cu inima plină de soare, ete, tati, piramidele!„
Mult.
Mulţumesc frumos! Voi reveni cu drag.
Cred ca sufletelul ei de atat are nevoie. De intelegere, de compatimire si eventual de un “ce as face eu daca as fi in locul tau”. Un sfat deghizat pentru indrumare 🙂
Ne stim de mult. Si simt ca, in afara de intelegere si sprijin, nu ii trebuie nimic. …E unul dintre cazurile in care nu ai voie sa spui “ce as face eu, in locul tau”.
Dar sa iti spun si tie, tomata cu scufita, ceva: Am fost pe blogul tau, si am simtit cum esti. Am vrut sa stii asta, si mai vreau sa stii ca de acolo, de la tine, au mai poposit aici doi oameni, la fel de speciali.
Voiam sa iti multumesc, atat.
Oh, am crezut ca e o fetita ce isi incepe viata asta dureroasa a iubirii. 😛 m-a derutat cuvantul “pui” 😀 Atunci da, nu are nevoie de “ce as face eu” sau de indrumare.
>:D< sunt trista, sunt vesela, incerc sa ma regasesc pentru ca noul statut de barbat in casa mi-a cam dat peste cap toata viata. Plus ca zilnic imi e atat de dor de omul pe care l-am iubit (si inca il iubesc) cel mai mult pe lume.
acum m-ai facut curioasa. pe cine ti-am adus? 🙂
Pe Alexandru Husaru si pe unnousens. Prin blogul tau i-am cunoscut. Deci sarumana. 🙂
Aha. Pe unnousens l-am cunoscut si eu tot de curand. cu ocazia postului in care cerseam bloguri frumoase 🙂
Iubita lu’ mami, cum imprietenesti tu oamenii…Asa e bine, asa trebuie. 😉
Pe Alexandru Husaru l-ai rasfoit? 😉 E bun, da’ bun rau!
ha, uite ca acuma o iesit hugul ala care nu voia sa iasa ieri ;))
(io nu vad hugul. dar il simt 😉 )
nici eu nu-l vad, decat reprezentarea grafica >:D<
manon, manon…ce mai faci tu?
un huguloi racoros! *hugs* ^^
iubiita, ai venit in vizita, ce ma bucur!!! (hugulete dragastos)
Da, o scurta vizita inainte de plecare. Sper sa pot ramane cat de cat activa pe blog.
Manon, de vizitat te vizitez zilnic cu placere si ma delectez cu articolele tale frumos scrise, doar ca nu comentez asa mult cum o faceam inainte.
Si eu te vizitez pe tine, da nu-mi vine sa scriu, ca nu-s de-a casei…
Vezi ca mai pregatim o campanie cu carti, te anunt din timp. Pup!
Ba esti de-a casei, cum sa nu fii? Te astept cu draga inima oricand vrei sa vii sa comentezi.
Eu o sa plec in cipru luni pana in septembrie, nu stiu daca o sa am acces la internet asa des acolo, dar tu anunta-ma ca promit sa incerc sa ma implic, si ai vazut ce iese cand se implica strumfy 😛
Cipru necipru, trebuie sa te stim, cumva, la datorie. Si da, stiu cum se implica strumfy, contam pe ea. Sculasi (doamne iarta-ma de expresie), la un semn, toata blogosfera 😉
Nu conteaza ca nu-ti apartin,ci ca proiectezi lumina.
[…] Palma pe gură sunt machedoancă… […]