E sezonul muncii în zadar, la vedere. De-abia reparaseră trotuarul, acum două luni, şi de câteva zile a reînceput furniceala. Asfaltul este tăiat ca feliile de pîine, buldozerul, cu adormitul ăla de la volan, aşteaptă să se scobească în nas, iar muncitorii ascultă muzică de picamer. Şi ei o ascultă, dar şi noi, trecătorii de pe stradă – înjuraţi, pentru un plus de condiment, de şoferii nervoşi.
Văd, de la distanţă, cum cei doi, vârâţi în şanţ ca soldaţii în tranşee, mă scanează, fi-mi-ar tricoul al dracu să-mi fie!
Merg cu ochii în pământ, căci contactul vizual activează instant celebrele replici de constructor.
Mai am doi paşi până ajung la ei, le aud chicoteala ghiduşă, le văd, cu privirea periferică, semnele cu cotul, spune-i tu, bă!
Ajung în dreptul lor, tăcere. N-au curaj.
Îi depăşesc şi aud un suav: Psst! Păpuşa!
E o singură păpuşă lângă ei, eu, nu cred că se adresează bătrânului pensionar din spate.
Mă întorc şi vin până în marginea şanţului. Mă uit în jos, la ei, ca să detectez sursa vocii, am, azi, privire melancolică. Are 35 de ani, e drăguţ şi nu a început să bea. …Încă.
Da, dragule, spune.
El încremeneşte cu un zâmbet tâmp şi lat, de parcă l-ar vedea pe Michael Jackson – cu condiţia să fie fan Michael Jackson. Privirea lui nu are niciun pic de porceală, de agresivitate. E un om bun cu ochi sclipitori.
– Nimic… Voiam… să vă zic sărumâna. Şi zâmbeşte fermecător.
– Să trăieşti. Cum te cheamă?
– Răducu. …Răducu…Mă uit cu drag la el şi îi fac cu ochiul, prieteneşte.
Mă depărtez, cu lumină pe faţă, numărând secundele până când aud, iar, în spate, săruumânaaa!!
…Suntem, uneori, atât de minunat previzibili, noi, oamenii…
Perechea mea se află… în şanţ…
Eu încă zâmbesc, acum, de întâmplare…
Sunt acele mici momente frumoase, care te fac sa zambesti 🙂 O zi frumoasa, ca tine, Nonuta draga!
Momente paradoxale si rare, onitza…
O zi luminoasa, ca tine, pui drag!
vei zambi mereu caci inima ta e un zambet…
Ma faci sa ma rusinez, Nona :):* Esti oaza mea de zambet, chiar daca esti trista, pentru ca atunci am eu un zambet pentru tine si o speranta de bine >:D<
He he! Pe mine ma enerveaza tipi din astia, pe o strada aproape de blocul meu ma claxoneaza pe mine si prietena mea oricine ne vede… noi in gandul nostu “picati-ar rotile!”, “primu’ stalp fie al tau!” si alte din astea :))
Era sa ne calce un tico la colt de strada, mergea cu viteza, l-am vazut ca vine si am crezut ca opreste, am ajuns in mijlocul drumului, a oprit in cele din urma ca sa nu ne faca placintute…ala nu ne-a claxonat, dar in schimb cred ca ne-a injurat, desi, teoretic era vina lui, ca avea stop si merge cu viteza constanta (destul de mare) fara ca macar sa incetineasca….
A, tu zici de soferi… Mi s-a facut mila, azi, de ei, se ridicau masinile de pe strada, parcate ilegal…Da nu stiu cum, ale dracu mercane si gipane erau ocolite…or fi prea grele de ridicat pe platforma… Hmm…
ei, ce moment frumos. mor de dragul momentelor ca asta, cum stiu ele sa ne lase cu un zambet larg pe dinauntru. si ce dragut si cumva potrivit ca il chema raducu pe omul cel bun cu ochi sclipitori care voia sa zica sarumana.
nona, nona, azi am absolvit ; ) si mi-s toata o bucurie ca am oameni numai unul si unul in jur. pleznesc pe la colturi de indragostita ce sunt de toti oamenii mei si de orasul asta, clujul adica. si te imbratisez. a, si nu mai ma mut la bucuresti, dar voi veni destul de des si vreau vreau vreau sa te si vaz odata. am zis!!! dar te anunt ca ma fastacesc usor : )) pa paa acus
Deci felicitari de absolvire, cu buchetul maaare de flori, aferent, si pupici pe ochii aia care inteleg totul!!! 😉
Si cand o sa vii la bucuresti, n-ai teama, io ma fastacesc si mai rau, ca de aia ma napustesc sa imbratisez oamenii, sa se impresioneze ei, primii! 🙂
Te puuup!
Raducu. Ce nume misto!
🙂
sst, ca ma taie ala daca citeste pe aci!
Maine ma duc fuga la trotuarul in constructii, numai ca sa il strig pe nume. …Nu pe trotuar, ci pe cel din sant. 😉
Te pup, diana!
[…] Omul din şanţ are în comun cu mine doar un nume care îmi face inima să tremure. Căutări pe Goagăl tête-à-tête cu doamne-doamne […]