**
Stau, toate trei, pe o bancă, e cald, infernal de cald… Sunt atente la conversaţia pe care o am cu el, au încremenit, cu priviri fascinate, de când l-am îmbrăţişat şi până când l-am pupat de good bye.
Le văd ochii curioşi, când mă apropii de băncuţă, admiraţia, zâmbetul, aşa că zâmbesc, la rândul meu, cu inima caldă, şi le suflu, prieteneşte-conspirativ: Da, EL ESTE…
Sunt atât de mândră de oamenii speciali, din tagma mea, pe care îi cunosc, unii sunt vedete, alţii încă nu, însă, dincolo de asta, îi iubesc pentru caracterul lor minunat şi pentru inima, ca pâinea caldă…
Acest om, înainte de a fi pe sticlă zilnic, îmi era coleg de teatru. Îi păsa de ceilalţi, iubea spectatorii, avea un haz nebun… Mi-a spus, odată, în stilul lui direct, de taur, Nona, nu vei face niciodată carieră dacă nu înveţi să calci pe cadavre. Nu te mai da la o parte, luptă pentru ce e al tău!
Surprinsă, l-am privit direct în ochi: Tu, dragule, o faci?
S-a uitat la mine cu privirea aia tăios ironică, în spatele căreia lucea o bunătate extraordinară: Evident că nu…
Un om frumos, pe dinăuntru, cu o imagine controversată, căci nu toţi îl plac. A rămas nealterat şi departe de ifosele pe care ţi le aduce celebritatea.
Sunt onorată că îl cunosc.
Este, da, un om frumos.
**
Trec zilnic pe lângă zeci de oameni, pe unii îi remarc, pe alţii îi ignor, căci agresează.
Eram în spatele ei, era îmbrăcată în bej, iar bluza şi fusta, chiar şi cocheta pălărioară, mi-au atras atenţia, erau croşetate frumos, cu gust. Aerul pe care îl lăsa în urmă mirosea a floare de cireş.
O depăşesc, privind-o discret. Are, cred, aproape de 70 de ani, o faţă splendidă şi luminoasă, ochi veseli şi vii, iar guriţa, năsturel, cu o pată de culoare corai.
Mă întorc şi îi spun: Sunteţi superbă, absolut superbă!
Zâmbeşte cu inima plină de soare şi îmi mulţumeşte cald şi cu personalitate, sunteţi o drăguţă, mi-aţi făcut un compliment care îmi luminează dimineaţa…
Voiam să vă întreb pe voi, dragii mei care mă citiţi, voi faceţi complimente străinilor frumoşi?
tot timpul 🙂
eu lucrez cu oameni suparati, de la mine trebuie sa plece veseli!
Recunosc, am fost invatata sa fac acest lucru iar uneori este foarte greu cand omul din fata ta te jigneste iar tu trebuie sa-i zambesti si sa-i vorbesti cat de frumos poti!
Inteleg… Sa iti spuna mami ceva. Tu nu esti sclav pe plantatie, iar daca un om are o atitudine nepotrivita, trebuie sa il pui la punct, respectuos, in niciun caz nu trebuie sa inghiti si sa zambesti. Sa faci cum iti spun eu, si va fi bine. Altminteri, pana ajung la mine aia care te supara pe tine, sa le explic eu cum e cu viata asta si cu respectul, se umple lumea de nesimtiti.
nu verbal, dar cred ca privirea mea admirativa spune multe
Asa, gargaritz. Cand vii pe la scoala, cauta-ma, am sa iti dau o imbratisare pentru un gest absolut minunat pe care l-ai facut, pentru mine…
Tu esti un om frumos.
Presupunând că te referi la necunoscuți frumoși ca aspect exterior, sincer, mă abțin.
Motive sunt multe, oricât de fericit, sau îndrăgostit aș fi.
Mă limitez la o singură persoană cunoscută căreia îi spun că este de neînlocuit, perfectă și că sunt foarte mândru de ea.
Pai normal, inteleg.
Sa iti povestesc ceva, totusi. Mi s-a intamplat de doua ori, in viata, la interval de vreo doi ani. In ambele cazuri, barbatul avea cam 40 de ani, si arata impecabil.
Mergeam pe strada si el s-a oprit in fata mea si mi-a spus: Va rog sa ma iertati, voiam doar sa va spun ca sunteti absolut fermecatoare. I-am multumit, emotionata, si fiecare si-a continuat drumul.
Frumos. M-am simtit extraordinar de bine.
Minunat. Sunt sigur că ți se va întâmpla mereu.
Obisnuiesc sa fac asa ceva si nu vorbesc doar de dragul de a… tasta. Am “darul” de a face oamenii de langa mine sa zambeasca.
Stiu, Dara, nu ne-am adunat aici, noi, niste necunoscuti, fara sa rezonam…
[…] Un om frumos, pe dinăuntru, cu o imagine controversată, căci nu toţi îl plac. A rămas nealtera… […]
postarile astea sunt atat de frumoase, incat nu mai am nevoie sa mananc. si este aproape ora 15 si aproape nici nu am baut apa astazi.
oamenii frumosi ma fac sa ma simt frumos
oamenii cu speranta ma fac sa cred ca si eu o am in mine
oamenii ‘cu ochii cristal, nepervertiti’… ma fac sa rad, asa cu pofta, din adancuri si pana mai aproape de Dumnezeu.
intr-o zi o sa scriu undeva despre toti oamenii superbi pe care mi-a fost daruit sa-i intalnesc
si despre toate intamplarile cu oameni frumosi care ma abordeaza din senin pe strada
chiar ieri o batranica, cu ochi plini de credinta, albastri ca un lac linistit cu unde binecuvantate, m-a rugat pe mine si pe o amica sa o ajutam sa care niste bagaje pana la toaleta si sa o asteptam sa-si faca nevoile 🙂
la iesire ne-a spus ca se va ruga pentru noi. a notat pe o hartiuta numele noastre.
acum cateva zile, tot la universitate, o femeie cu ochi albastru hipnotic, de-ti trebuia curaj sa te uiti mai mult de doua secunde, ma intreaba pe mine si pe un alt amic: o geanta vrei? zic nu. zice: Iisuse! zice: Da’ o tigara ai? Zic: nu fumez. Zice iar: Iisuse!
zice: dar a citi, iti place?
zic si ma opresc din vorba cu catalin, uitandu-ma catre ea cu pauza:
da… chiar da. asta da.
ea zice
“Bunul Dumnezeu o sa te ajute”.
eu: “de ce?”
ea: “pentru ca esti sincer.si asta e un lucru rar.”
catalin a zis ca nu s-a putut uita in ochii ei.
asa, puiul lui mami drag!
Ah, Manon, acum am citit postul ăsta scump. În prima mea zi de facultate, am văzut o tipă atât de frumoasă încât m-am apropiat discret şi i-am spus stângaci, cu un oarecare tremur de copil în glas: “să nu mă înţelegi greşit, dar eşti frumoasă”. Mi-a zâmbit, mi-a mulţumit şi-mi place să cred că, imediat ce-a ajuns acasă, în timp ce se descălţa, îi povestea mamei: “ştii ce mi s-a întâmplat azi…?”. Aşa se nasc poveştile uneori. De la un compliment rostit de-un străin unui străin.
Da, mami, asa este. Nu stiu daca se nasc povesti, insa garantez ca omul acela are soare in privire, atat de intens, incat da si la altii. Toata ziua. 🙂
Vaaai ce dor mi-a fost sa scriu in jurnalul tau. Chiar azi cand am mers spre orasul meu natal UIGRUIG, am luat la ocazie un batranel foarte dichisit. Am incercat sa vb cu el in prima faza dar mi-a zis, “baiete, ochii la drum”.
Asigurandu-l ca am de 10 ani permis si ca nu se va intampla nimic a inceput sa vb cu mine. Se vedea ca a fost la viata lui un om din inalta societate, ceea ce sa si dovedit din spusele lui pe parcursul drumului. Cand am ajuns la destinatie l-an intrebat in ce loc al orasului vrea sa-l las deoarece i-am marturisit ca mi-a devenit DRAG si ca o fac cu mare placere. Se vedea cum a rosit si mi-a spus, “la judecatorie, am ceva de rezolvat acolo”, Cand a coborat a vrut sa-mi plateasca, dar i-am spus ca nu se poate asa ceva, apoi a bagat banii in buzunar, a stat cateva secunde si si-a tras sufletul dupa care a spus “esti un baiat minunat multumesc mult, ai grija sa nu bei si sa conduci, ai grija sa te odihnesti inainte sa te urci la volan, ai grija de tine esti un baiat minunat”
MINUNAT!!!!! 🙂
Am o vecina de bloc, la scara cealalta, care e mama unui prieten bun de-al meu, cu el am fost colegi de scoala.
Doamna (cu D mare) are cam 68 de ani, dar e sprintena ca o sfarleaza. Alearga toata ziua, fara oprire, si are un barbat bolnav tintuit la pat, fecior cu probleme afective, fiica lor locuieste cu ei, la 3 camere. Dar ea tot timpul are un zambet pregatit pentru mine cand ma vede. Sunt “celalalt baiat al ei”, si nu scap niciodata nepupat pe obraji. Evident, cand ne intalnim, nu pot sa ma abtin sa n-o complimentez, ii spun de soarele din ochi, si de energia pe care o radiaza pe unde trece. Unii oameni intineresc, in loc sa imbatraneasca, it’s just another curious case of benjamin button. Si ii spun in tocmai, o intreb daca stie si ea ca intinereste tot mai mult pe zi ce trece. Zambeste, si ma roaga sa-i mai spun ceva leacuri pentru reumatism, o dor incheieturile, dar nu stie decat ea asta, nimic de pe chipul ei nu schiteaza stigmatul bolii.
Oameni frumosi…
Zambesc pe strada aproape tot timpul, cu exceptia momentelor cand imi ling ranile dupa vreo intalnire cu specimene din rasa lady buldozer, dar asta a fost mai demult, pentru ca acum nu mai am ochi de vazut petele de culoare inchisa din peisaj, s-au modificat rezonantele. De o buna bucata de timp, intalnesc doar oameni frumosi, care zambesc, stiind deja , si intelegand, limbajul nespus din spatele ochilor care ni se intalnesc, cautandu-se.
E imposibil sa nu fii fericit cand iti descoperi bucuria in ochii celorlalti.
Am primit si complimente, dar doar de la cei care sunt permeabili la zambet. Si care stiu de ce .
wow! deci wow! esti superb.
Uite cine vorbeste… 🙂