Ieri mi-am întins privirea, streașină, în jur, să nu-mi atârne gândurile în afară, că e rușinos. Mă agățam cu ochii de ceea ce vedeam în jur, dându-mi șuturi discrete în fundul cerebelului, găsește, femeie, un subiect, și scrie, îți vin oamenii în jurnal și tu îi servești cu postul de ieri?
Nimic. Vid.
Azi noapte am lăsat computerul deschis, zic, poate visez ceva și mă reped să scriu… Și am visat, dar nu-i de povestit, că are lacăt de cenzură.
Azi dimineață, când am deschis clapeta laptopului, în bara de jos clipoceau o mulțime de ferestre de messenger, dragii mei, dragi, mă dibuiseră și invizibilă…
Și uite, scriu acum… nimic.
***
Dar în P.S. am subiect. 🙂
Vă doresc un uikend minunat și sunt aici, dacă aveți chef de taină. …Sau de-un subiect anume. Sau de muzici.
Aștern la ușa Jurnalului, covoraș de intrare, nimicul, și vă invit să îl călcați în picioare.
…Scutur eu, pe urmă, din el, un subiect.
Nici eu nu am mai avut subiect de blog de foarte mult timp. Si nici acum nu as fi avut, dar o prietena mi-a trimis o provocare: sa dam leapsa de la unii la altii pe blog, ca fiecare sa scrie un post cu subiectul “Ce-ai facut vara asta? Dar vara trecuta?” + concluzia aferenta.
Acum, na, era doar o idee… Asta ca sa mai scriu si eu ceva sa nu ma topesc de plictiseala! 🙂
Deci cu riscul ca devin nesuferita (daca te consoleaza eu sunt la faza in care nu ma suport deloc) trebuie sa marturisesc ca urasc ideea de leapsa…
Vin eu tantos, cu mersu’ lu’ Pluto, ala… de-i place si lui de Olive a lu’ Popeye ! Mersul greoi, balanganind mainile controlat si execut greoaia si inceata rotatie a trunchiului lasat usor pe spate, coatele ajungand unu’ cate unu’ aproape de coloana vertebrala… , mai sa zici ca cosesc, nu alta…Acea rotatie de trunchi ! Si zic asa…,cu glas invers proprotional aspectului meu…, adica glasul subtire CA CAntecul din frunza de salcam, un fel de albina gatuita … : – Auz’ Nono !!! Ce-ai zace m’neata… daca mai ma faci sa mai ma si rad ?!!
Te-as face, dragule, dar n-am material. Ete, mie imi surade ideea in care sa meerg binisor pe langa oglinda, cu bagare de seama,sa ma intorc brusc, surprinzandu-mi privirea sanki uimita,si sa spun: mars la scris si fa-te de ras! …si, culmea, sa si ascult. E? Ar fi cul, dar n-am material, sunt tot in groapa, de ieri.
Da vin io si zic asa: fa-ma tu sa rad, si io te sufoc la pieptul meu, recunoscatoare, cand vin acasa. (dupa ce o sufoc pe rebeca, evident)
Intelesei ca nu vii acusica…, cu Aurel si Claudia 🙁
as fi venit… vin data viitoare. 🙁
Vazui pe yahoo video un caine splendid si ti-l trimit si tie mami sa vezi ce face si cat e de minunat! Te iubesc!
si eu te iubesc!
Nenorocitule de nimic,te calc eu in picioare sa te faci mic,nesuferitule ce ne-amarasti si vieti si bloguri!Hugs,mamico,imi pare rau..altceva stiu ca e de prisos in astfel de situatii..
te pupa mami, ma facusi sa rad! 😉
Ma bucur:)