Îmi aterizară oameni, din google, în jurnal.
Ia.
- nu ma fa sa plang se uita. Cazul unu: Nu mă fă să plâng și voi uita mai ușor. Corect. Apa sărată scursă din ochi pecetluiește experiența amară. Bonus: dacă n-o faci să plângă, ai șanse și la iertare.
Cazul doi: Nu mă fă să plâng, se uită oamenii. Asta e și mai grav. Bonusul dispare, înlocuit fiind de “Nu ai pic de decență, trogloditule!“.
- te pupa mami. Ia! Vezi, Bianca, ziceai că nu mai sunt none în zonă… E plină lumea de ele, uite, unele deschid pagina de google și aruncă în eter, tuturor, pupătura! 😉
- nicio fapta buna nu ramane. Ba rămâne, la arhivă. Arhiva e în beci. E invazie de șoareci, de la secetă, dar ei nu reprezintă niciun pericol, i-a omorât pe toți inundația masivă de ieri.
- cand ma vede i se lumineaza ochii. Ce frumooos… Deci e pe drumul cel bun, staționând cu farurile aprinse. Dă-i și tu flashuri și zâmbește fermecător. Simplu.
- cine tine jurnal. Mă faci să prestez un autodenunț. Fie: extra-tereștrii.
- injuraturi prin telefon doar o voce. Greu. N-o să apuci să zici morții, că cealaltă voce va reacționa cu mă-tii.
Încearcă declarație de iubire prin telefon. Garantez muțenie absolută din partea necunoscutului de la capătul celălalt al firului.
- caut menajera 1 zi pe saptamana. Doar atât? Insistă! Caut-o măcar trei, patru zile, ca să ai mai multe șanse de a o găsi.
- imi ti inima intre palme. Șubred, ți -ul ăla, o s-o scape repede, dacă faci greșeli.
- ai facut bot nu imi admiram picioarele. …Mă uitam, doar, la cât de mult păr am pe ele. Plus că mă și întrebasei de nevastă, când o las… Sau, eu știu, îmi sugerai ceva și nu am înțeles eu? Dracu să vă mai înțeleagă, de femei sucite!
“Te pupa mami” e o replica deja consacrata. 🙂 Ori sunt pupacioase prin zona, ori te plagiaza. 🙂 Pup si eu, pe cine vine, mai ales pe tine!!!
iubita lu mami, scumpa…
Cuvintele cheie deschid poarta internetului spre lumea din Jurnalul lui Manon. 🙂
Suntem o comunitate in crestere…unde troneaza Manon cu umorul si ambitia ei.
…deci cand spun ca sunt in anul mortii…si nu ma crede nimeni…doamne, atata frumos primesc de la voi…
Ce an? Cum? Ce? Nu inteleg…era o gluma,nu?
E, e o expresie doar, nu cred ca ne paraseste mami, stai linistita…
Sper 🙂
zic sa nu facem o drama din nimic… sunteti mici, ia, sa revenim la subiect.
Poate intr-o zi, careva, vreun filosof, va publica vreun studiu pe marginea nonismului sau a fenomenului nonic. Ca asa fac ei, deh… Dar nu stiu o sa priceapa acel filosof ce inseamna cu adevarul un pupic nonic. E, asta e…
Gata, mami, m-am inscris la admiterea anul aceasta, la sectia de Papusi Marionete. Abia astept sa te vad. Ma intreb daca imi vei da un hug offline cand ne vom vedea pe atunci sau ceva asemanator… Sunt tare curios sa vad.
Auzi, prahovean, ca ma si apucara dracii pe tine… (privire severa)
Te “intrebi” daca iti voi da un hug? Pai fa un efort de memorie, ca, doar, m-ai cunoscut, si raspunde-ti singur, iti voi da un hug?
NU! (limba scoasa, de un cot)
Iar la prima parte… (hohote de ras). Am intalnit un filosof si, culmea, nu stie ce inseamna cu adevarat un pupic nonic. Acest pupic va ramane unul dintre marile mistere ale lumii (limba scoasa de un cot)
😉
E, poate ma refeream la un hug mistic, nu concret..
eu nu prestez huguri mistice. tu vii in fata mea, eu te privesc cu ochi de soare, si te iau in brate, si te strang la pieptul meu, si iti zic la ureche, bafta, pui, o sa fie bine!
(dar cum e hugul mistic, trebuie sa ma inchin si dupa aia sa te iau in brate? ca pe o icoana?)
Sincer sa fiu, nici eu nu stiu prea bine ce e. Adica, simt ca este, dar cum e nu prea stiu, caci e un inexprimabil, un dincolo de… Cum spune si Ludwig Wittgenstein, un filosof drag mie si foarte neinteles de unii, ceea ce este adevarat este dincolo de, nu se poate spune cu sens, ci doar arata. Deci inclusiv concretul poate fi o cale de a contempla mistic, cel putin in anumite conditii. Sper ca nu te-am pierdut pe drumul cuvintelor, nu? De vreo ora si ceva sunt intr-o pasa cand imi amintesc de un seminar de anul IV care l-am avut pe Wittgenstein, la facultatea de filosofie, scuze daca am “speriat” pe cineva.
Oricum, nu ma refeream musai la o inchinaciune sau o metanie si nu mi-ar place, sincer, sa fiu tratat ca o icoana, cel putin nu la modul acela.
Ceea ce e clar e ca cuvintele noastre nu pot exprima nici macar frumusetea unui hug concret. Si nu numai frumusetea, plinatatea lui nici pe departe sa o exprime, dar noi, din autosuficienta credem ca poate si pierdem ce este mai important in aceasta viata…
deci m-ai pierdut. sa vii sa te imbratisez. concret. concretul nu are nevoie de cuvinte. …unii cred ca e invers.