Jurnalul lui Manon.

1. george tarnea. O, da… Uite, pentru că îţi place Ţărnea, îţi dau un link din Jurnalul meu, pe care nu l-au văzut mulţi, că l-am pitit bine atunci: ip, dîdpst

 2. homecum. Perversule! Vrei să spui Home (cuvânt lipsă) Cum, ai? Gizăs, ghet ă laif! Ă riăl oan!

3. imi trmura limba si gura. Remarc, cu o crescută îngrijorare, că îţi tremură chiar şi degetul, pe taste. Ia un calciu şi fugi la urgenţă, până când nu ţi se încleştează de nu mai poţi scrie nimic.

4. ce înseamnă să rămânem prieteni. Eşti pe banca rezervelor, cu perspective infime de a mai intra vreodată în joc.

5. doamna si menajera. Le ai în tine, pe ambele. Menajera e responsabilă cu lumina stelară a sentimentului,  în timp ce doamna notează faulturile domnului.
…Iar Steaua, inevitabil, mănâncă bătaie cu 4 la 1, fuku-i! 🙁

G. e frumos de pică. Pălugă. Seamănă cu actorul care a jucat rolul lui Iisus, și a înnebunit.
Nu G., ci actorul. G. e tot actor.

S-a lipit scai de mine și mă tot plictisea pe mess, ieșiți la o țigară? Acum, dacă nu mă caută să mă plictisească, mă enervez.

E moldovean, dar pare ardelean, cu vorba moale și blajină, și nu m-ar scoate din dumneavoastră, ferit-a sfântul, deși boscorodim ca marinarii.
Are mereu dileme sufletești, și vrea să știe tot, să înțeleagă, să disece… Cum îl frământă ceva, cum, hop, pe mess, sau țârr, la telefon… E inteligent, are simțul umorului, nu îmi umblă la șurub și râde instant când glumesc. Și-a făcut și blog, și scrie bine.

…Și mă plictisește în continuare.

– Sărumâna, unde sunteți, acasă sau la școală?
– La școală.
– Aha. Eu sunt acasă, vin la școală.
– Vino, că eu plec acum acasă.
– Bine, deci vin să ne întoarcem?
–  Hai.

♦
G. cântă la chitară. Stăm în fața ușii mele, ca orbeții, și el cântă. E sexy, cu țigara în gură, zdrăngănind.

E îndrăgostit de doi ochi albaștri de mignonă, și e tut ca un taur ce se află.
Auzi, măh, ești sexy, așa, când cânți. Ar trebui să te vadă și aia, că fetele cad late în fața bărbaților cu accesorii. Un halat alb, o chitară, o barbă culă, un mercan…
El zâmbește cu ochii ăia mari, de suflet frumos.

♦
Auzi, măh, tu ești așa… asexuat. Nu mă uit la tine ca o femeie, dar nici ca o mamă cu acte în regulă ce sunt…Hmm…

Sunt un pic intrigată. Când mă gândesc la G., realizez că este singurul om din viața mea pe care nu îl pup niciodată, nu îl drăgălesc, nu îl îmbrățișez. El există, nu știu de când și cum, lângă mine, și ne căutăm să vorbim. M-a făcut dependentă de el, ete, și acum, în clipa asta, eu stau cu ușa deschisă și mă îmbufnai puțin, că a plecat să rezolve o treabă, al dreq ce ești, mă culc până când vii!

♦
Aseară împărțeam preșul de la intrare, și l-am întrebat dacă eu sunt ca în jurnal. Mi-a răspuns, desenând în aer, cu mâinile, două rotocoale, că da, sunt ca în jurnal, dar că e ceva mai mult… Atunci a făcut primul rotocol, e jurnalul, și a făcut și al doilea rotocol, și e lumină și curaj.
În realitate sunteți mai mult decât în jurnal… e și lumină și curaj. Mi-a venit să lăcrimez, de emoție, G. a zis că am lumină…

♦
Ne vede lumea împreună, uite, azi, la examen, l-am așezat lângă mine. O tipă haioasă din școală îmi face semn din ochi + gură: Ce e cu tipul ăla beton, te-ai vindecat de abstinență?
Eu îi mimez că tipul e de-al nostru, că iubește doi ochi albaștri și că nu e al meu.
Tipa îmi șoptește: Atunci îl iau eu! …Mă abțin, că îmi vine să îi dau un cot în ficat lui G., și să îi spun, vezi, bă, că ești mișto?

*
Relația asta mă tot frământă, de ceva timp, s-o înțeleg, căci e specială și unică, pentru mine.

Și de-abia azi am înțeles. Am înțeles de ce stau eu, femeie, lângă un bărbat pe care nu îl percep ca mascul. De ce îl ascult, când se confesează, și îi răspund franc, fără să îl menajez niciun pic.

Eu sunt… (și v-aș ruga să râdeți în surdină, Manon e al dracului de serioasă, acum)
…Eu sunt, pentru G. …ca un tată.

N-am crezut, vreodată, să am și coordonatele astea, dar așa este. Când sunt cu G., sunt tată, camarad, tovarăș.

Femeie bărbată am fost toată viața mea, că mi-a scos dumnezeu în cale destui fătălăi.

Dar acum sunt tată.

Na, o spusei.

Manon e și mamă, și tată.

A, și femeie…cred. (Că de asta uitasem… di tăt.)

Îmi rămâne agățată, uneori, de creier, o melodie tristă, pe care o fredonez obsesiv…
Se bălăngăne, așa, ca maimuța de liană, ore în șir.
Nu știu de ce. …De gol, probabil.

Am anihilat-o, azi, cu:

Wishful thinking

Sunet… ȘI imagine.

E cald, acum, în suflețelul meu chinuit și plictisitor. 🙂

**

**
M-a tuns scurt. Aveam părul mărişor. Am precizat – ca de fiecare dată – mânuitorului de foarfecă, faptul că nu îl vreau scurtat, ci doar ajustat.
Cum arăt acum? Ca o asistentă surmenată de la reanimare, care lucrează part time şi vânzătoare, la butic.
Sunt consolată de cei dragi cu: De la spate se vede mişto.
Mă uit în jos, să sar, de bucurie.

**
– Ce faci, iubitule drag?
– Bine, tată, mă uit la televizor. Tu?
– Ţi-am dat telefon să te salut de sănătate. Şi să îţi spun că dispreţuiesc amarnic o persoană.
– De ce?
– N-are importanţă. Am simţit nevoia să îţi spun ţie, ca să nu-i întind toată istoria în jurnal. Iartă-mă. Te pup pe moţul cel alb. …Grasule!
– Bine, tată.

**
Ieri am văzut cel mai frumos bărbat de pe planeta Earth. Atât de frumos, încât nici nu mai ştiu cum arată, ca să-l descriu. Nu Johnny Bravo, nu fotomodel. Mascul. Perfect.
Era la etajul I, în şcoală, vorbea cu un tip. Eu coboram năvalnic, de la doi, şi m-am oprit în capul scărilor. Încremenită în admiraţie, nici nu respiram. Mi s-a rupt pupila în două şi a căzut peste inimă, care mi s-a prăbuşit în viscere, blocându-mi, nu ştiu cum, plămânii.
Tipul era spectaculos, carismatic, letal.

A trecut prin zonă o profesoară, el a scanat-o și i-a spus, in gura mare, tipului cu care era: O-ri-bi-lă!

…Moment în care eu am respirat adânc și mi-am mușcat limba.

Ieri am văzut cel mai frumos bărbat de pe planeta Earth.
…Progenitura rezultată nefericit din împerecherea lui Adonis cu vaca Io.

**

Da, eu. Căci aici e spaţiul meu.

Şi azi, în loc să mă înjur, căci asta aş face, încerc să îmi aduc aminte că pentru unii oameni, contez. Mai ales când mă autodispreţuiesc, îngenunchiată de dispreţul lor suveran.

Iată, deci, efortul de a trece peste sictir, şi de a pune un link aici, în care tot eu sunt. Nu azi, azi nu sunt aşa, dar în general, aşa sunt.

Am în mine vocaţia splendidă a zborului.

O să zâmbiţi cu zâmbetul cel bun şi o să vă recunoaşteţi. …Din nou.

E de bine.

Mâine e o nouă zi.

Deci, click pe -> EU

♥

♥

…Cât de greu poate fi?

♥

♥

Gizăs, sunt de-a dreptul orbită de luceferii din jurul meu… Ce specială sunt eu, cât de minunat scriu dar, vai, ce minunată sunt… și poc, din senin, câte un pumn în meclă, pentru că dincolo de jurnal, sunt un om, acolo, nu o Fata Morgana…

E simplu, acesta este un jurnal, nu văd semnături de cărtărești prin zonă; ȘTIU și nu am avut niciodată pretenții imbecile cum că aș fi vreun pui de scriitoare. Îmi explodează, din când în când, sufletul, pe aici, la vedere, și câte un cititor se recunoaște și el, în criza mea, fugar. Atât.
Și mai fac câte un chef virtual. Atât. Și mai râd, uneori, pentru a-mi acoperi jalea. …Tot de defectă ce sunt.

Am orbit de la atâția sori. Și, realmente, îmi cam bag picioarele în prietenii de ocazie…

Am, azi, doi pe listă.

…Și o greață care l-ar îngropa în pământ și pe tata Sartre (ăla e scriitor, bă!).

***

ia la mama!

1. vrea jurnal. Înţeleg, deci are frustrări. Susţine-o entuziast. E alternativa excelentă la shopping sau la achiziţionarea unui căţel cu pedigree, abandonat în apartament.

2. sexincert. U-ha! Presupun că te referi la act. …Acesta devine incert tot din cauza organului blegit.

3. melodie de hipnoza. Recomand, nu melodie, ci imagine cu sunet. Punctual: ASTA.

4. jocuri cu bicite. Aşezaţi-vă în cerc. Poziţionaţi bicita la mijloc. DJ Vasile pune melodia 5 ( remix Periniţa). Târâţi, pe rând, bicita în cort şi păstraţi ritmul melodiei.
(…Cum adică “Ce se-ntâmplă-n cort?” …Tantra!)

Cred că e ceva în atmosferă.

Sau toamna de afară pregătește, nu frunze ruginii, ci gri petrol.

Mă uit în stânga mea, în dreapta mea, la ai mei, la cei care au trecut dincolo de gardul prieteniei, pășind în spațiul personal al ființei mele.
Mă uit la cei care au devenit familie… Sunt triști.
Toți.
Îi… simt.

Cred că e ceva în atmosferă.

Sau toamna de afară nu e toamnă.

Vă las ceva, aici, pentru că îmi pasă mai mult decât pot scrie acum, vă las, îmi las…asta:
That’s The Way It Is

E de bine.

Mâine e o nouă zi.

– Auzi Nona…
– Da.
– Tu, zău, ești cu capul…
– De ceee?
– Păi pe mine mă întrebi?

***
– Auzi Nona…
– Știu, sunt cu capul…
– Nu, lasă asta, e altceva acum.
– Ia. Lovește.
– Mă gândeam, așa… Tu, când o să îți faci o relație, să nu-ți treacă prin gând să îi spui lu’ ăla că ai jurnal.
– De ceee?
– Păi, să zicem că vă certați, și omul vrea să te caute… Dacă îți citește jurnalul, i-ai luat de la gură replica de băgare în seamă: “Ce mai faci?”