Au venit copiii, la admitere.
Frumoşi, tremurători ca frunzele, cu ochii sclipitori.
Cu emoţii care scutură magăoaia asta de clădire, din temelii.
Copiii au speranţe şi sunt vii.
Eu, moartă. Nu reuşesc să mă ridic.
Funcţionez pe stare de avarie şi le duc apă, şi le răspund la întrebări, şi le urez succes.
***
Am reuşit să smulg din ghearele victoriei, înfrângerea.
…Ţi-o datorez ţie, iubitul meu.
Vreau şi eu la admitere… acum vreo 8-9 ani :(( nu mai vreau în câmpul muncii! Prefer emoţiile citirii listei de admişi decât o zi de luni la birou :((
😕
La ce emoții am, cred că aș zgudui singur clădirea UNATC, nu ar mai fi nevoie de nimeni altcineva…
stie mami, o sa fiu aici, si pentru voi.
Ma Nona Ma! Eu astept sa smulgi din ghearele infrangerii victoria s-atunci sa vezi emotii.
Multumesc din suflet pentru azi! Esti minunata!
O s-o smulg, dar trebuie sa o rog frumos sa inchida ochii. Mai e putin pana atunci.
A, azi… n-am fost minunata, ci usor epava. Noroc cu voi…
Ma bucur pentru Julie, yesss! 🙂
Daca azi ai fost epava nu-mi pot imagina cum esti cand esti minunata. Dar tu stii mai bine… sper ca putinul asta sa treaca repede.
Si eu ma bucur!!! :*
ce ma mai bucur ca esti pe-acolo, nici nu stii : ) sa fii bine, ca ai de ce, cu atatea suflete pline si curajoase pe langa tine care vor sa faca teatru, sa faca oamenii sa simta
hug, dear manon
te pup, cu drag, d.!!!
Multumesc mamico!Te pupacesc rau!
si eu pe tine!
Nu ne-am văzut azi, am venit în recunoaștere. Când am văzut pe ceilalți candidați, gata să fie duși la tăiere, am simțit cum se face inima ca un purice. Două fete au ieșit din clădirea, cam la 5 minute una după alta, amândouă aveau ochii în lacrimi… Îmi e frică, mami…
Mâine sunt eu la tăiere…
(sa renuntam la expresia asta, ca ma agita…)
N-ai de ce, o sa vezi. Indiferent de rezultat, examenul asta e CU TINE.
Of, acum îmi frec inimioara, să o mai potolesc, că nebuna a cam luat-o să bată rău…
asa si trebuie, e normal. fugi la nani, ne vedem maine. pup 😉