Îl sun, aseară, că mă plictisea drumul per pedes.
– Deci mâine vii în Bucureşti şi mă târăşti la teatru, cum vorbirăm, daa?
– Ăăă…Nu ştiu sigur dacă ajung, dar ţi-l dau pe George, să meargă cu tine.
Să mă ierte cititorii, încremenesc un pic firul poveştii, pentru a expune replicile care mi-au trecut, succesiv, atunci, prin cap:
Replica nonică, aia cu înţelegere întârziată: Da’ ce e, mă, George, oaia Dolly?
Replica logică: Lămureşte-mă şi pe mine, dragule, transferul de persoane se face pe principiul eu îţi cer lopata ta iar tu îmi oferi târnăcopul vecinului, în lipsă?
Replica şantaj mârşav: Ţi-aminteşti când mi-ai mâncat toată budinca din frigider şi eu n-am zis nimic?
Replica şantaj părintesc: Să-ţi fie ruşine, mi-am pus obrazul pentru tine ca să îţi ţin loc, aşa mă răsplăteşti tu?
Revin.
Nu e frumos să împuşti o persoană dragă, aşa că mă limitez la a o sugruma tandru, deci îi răspund:
Ingratule… Mă sunaşi, ieri, să te asiguri că vin, şi azi mi-l “dai” pe George? …Scââlbo!
…Ete ce-mi face copilul ăsta… Dar înţelege mami, că e îndrăgostit lulea.
(…Nu mă pot abţine, şi îi dedic ASTA)
***
Să-l sun pe George. …Sunt curioasă… O vrea să vină, surogat?
…Sau mi-o plasează pe Mihaela? (Nu de alta, dar habar n-am cine-i Mihaela…)
Te iubesc mami! Esti o scumpa! Si cu budincile o rezolvam noi cumva… trecem peste, ca daca imi amintesc bine, am pus o tona pe mine in urma acelor budinci “uluitoare” …si acum stau acasa si fac exercitii ca sa dau jos tona pusa… Sa o pot cuceri pe Mihaela, vecina mea de bloc… Asa ai aflat si cine e mihaela. 🙂
Deci eu cu Mihaela nu merg la teatru, ca n-o cunosc! :- P
In schimb oaia Dolly clipeste “dintr-o ureche” si se indreapta catre teatru:))
Slava domnului! (si lol, evident) 😉
Nu mergi cu Mihaela…dar poate se ofera cineva sa imi tina locul si dau o bere. =:))
Deci orbisi, dreq,de tot…nu vezi ca mai sus raspunse George? (ii dadui io branci, prin telefon)…