Mă sună, de dimineață, mi-e frate de cruce.
– Sărumâna. Ce faci?
– Credeam că ai murit. De ce nu m-ai mai sunat?
– Mi-era frică să nu mă cerți că de ce nu te-am mai sunat.
– Nemernic ce ești! … Și… de ce m-ai sunat acum?
– Mi-am făcut curaj ca să mă cerți.
– Nemernică ce sunt!
***
Mă sună la prânz, nu e întreagă la cap, nici asta.
– Auzi, ți-am citit blogul aseară, cu bărbatu-miu.
– Aha.
– Și bărbatu-miu vrea să vorbească neapărat cu tine.
– Să-mi spună, ce?
– Lasă, că o să vezi tu.
– I n s i s t. …Să-mi spună, ce?
– Vrea să îți facă lipeala cu unu’. E băiat mișto.
– Tu zici că mi-ați citit jurnalul?
– Da, aseară.
– N-ați înțeles nimic.
🙂 Eu inca ma bucur ai reinviat..reloaded 😉
Adevărat.
Nona, oamenii au inteles fix ce au dorit. Si-or fi inchipuit ca un “baiatul misto” te va ajuta… nu stiu exact la ce. Poate face cafea buna… (blush)
Vor sa ma marite, dara. Ma vad, saracii, cum suspin pe aici, indoita de iubire, si vor sa ma ajute. 🙂
Sa stii ca fiecare om interpreteaza altfel ceea ce scriu eu.