Gizăs, sunt de-a dreptul orbită de luceferii din jurul meu… Ce specială sunt eu, cât de minunat scriu dar, vai, ce minunată sunt… și poc, din senin, câte un pumn în meclă, pentru că dincolo de jurnal, sunt un om, acolo, nu o Fata Morgana…
E simplu, acesta este un jurnal, nu văd semnături de cărtărești prin zonă; ȘTIU și nu am avut niciodată pretenții imbecile cum că aș fi vreun pui de scriitoare. Îmi explodează, din când în când, sufletul, pe aici, la vedere, și câte un cititor se recunoaște și el, în criza mea, fugar. Atât.
Și mai fac câte un chef virtual. Atât. Și mai râd, uneori, pentru a-mi acoperi jalea. …Tot de defectă ce sunt.
Am orbit de la atâția sori. Și, realmente, îmi cam bag picioarele în prietenii de ocazie…
Am, azi, doi pe listă.
…Și o greață care l-ar îngropa în pământ și pe tata Sartre (ăla e scriitor, bă!).
***
Intotdeauna am avut impresia ca oamenii speciali atrag genul asta de “luceferi” in jurul lor. Atat in viata reala, cat si in cea virtuala. Nu pune la suflet, ei atat pot da!
Daca n-as pune la suflet, n-as fi eu. N-as avea jurnal, ci o viata normala. Sunt lucruri despre care nu pot scrie aici, din decenta si dintr-un respect absolut nejustificat, fata de oameni care nu sunt oameni, ci surubelnite.
Felul in care ma gudura cate unii, doar din dorinta de a descoperi ca eu sunt altfel, ma oripileaza. Si, na, s-au adunat. Trec, toate.
Stiu… 🙁
Nu poti sa imbratisezi atitudinea “to hell with them”? Mi se pare ok ca iti pasa, dar pana la urma sunt oameni care chiar nu merita… Oricat de super-eroi ne credem tot oameni suntem cu totii si ar trebui sa aplicam cu totii acelasi tratament…
ba da, pot sa o imbratisez. dar dupa ce ma calmez. nu inainte.
Of, Nona, ce mă fac eu cu tine?! Cum te las o clipică singură şi nu mai bag nasul prin jurnal cum te amărăsc unii şi alţii… Păi aşa ne-a fost înţelegerea?! Ne supărăm şi te pun la colţ! La colţul cu miere polifloră ca să treacă amărala!
🙁 nu ma certa si tu, stii ca sunt defect…
Lasă, lasă, găsim noi un service autorizat Manon şi te reparăm noi cumva!
😕
Asa se intampla cand indivizii astia din sfere inalte, care pot fi asemanati cu usurinta cu promotiile alea limitate la bauturile carbogazoase(iei o sticla de Pepsi,crezand ca e la 2l “juma” ca sa fii mai apoi stupefiat,cand aflii ca de fapt e la 2l si promotia a trecut cand nici nu ai observat – ambalajul e de fapt esenta lor),se plictisesc si trebuie sa se intoarca in sferele lor inalte,patronate de superficialitate!Nu merita!Tipa ca Xena,let it out(dot ro) si treci mai departe, fara regrete,fara suparari,exista si oameni ca tine, Slava Domnului si pana la urma astia sunt mai instabili decat vremea, mai bine ca ii descoperi la timp!>:D<
Si pun pariu ca sunt multi pe aici care se oftica ca nu locuiesc in the Big Apple.
Ahh…stii ce ma infurie? Faptul ca, desi nu ma dau altfel decat sunt, niciodata, se mai gaseste cate unul care, sub pretextul admiratiei, vrea, cu orice pret, sa ma enerveze pana cand bubui. Si atunci, “AHAAAAAAA… deci nu esti ca in jurnal !”
Ba sunt, idiotule, exact ca acolo, numai ca nu pot tolera la infinit sa ma pici cu ceara!
Asta e fix problema lor si tine de capacitatea lor de a “comprendre”.Mai bine asa, decat ca aia care se situeaza singuri pe un piedestal si uita sa mai coboare!
Ce sa faci Nona, unii traiesc exclusiv online!
Să ştii că io-s căpoasă şi nu plec dintre pagini – mai ceva decât un semn de carte sunt acum – până când nu văd măcar un zâmbăreţ acolo mititel. Aş cere o sclipire în ochi, dar nu s-a inventat încă emoticon pentru asta…
:-), na.
Mulţumesc, dat tot nu plec! Iote că te-ai ales cu un scai :))
ia da tu fruntea aia de scaiete mic, sa te pup, ca tare esti scumpa… (linku il vazusi?)
Da, dar dacă ar fi aşa să le pese tuturor ar fi sfârşitul lumii, serios!
Stai că eram niţel avansată. tu ziceai de happy feet: mi-a placut tot filmul :)) si da pinguinic vb : I love you!
Ufaaa…. inchide ochii si respira adanc…. si na un pupicel frumos, asa, ca tine :* E mai bine? >:D<
Nona… am gasit colega de apartament… aseara s-a si mutat fata 😀 Multumesc din tot sufletul pentru ajutor :*:*:*
bine, mami…
(care ajutor?)
Vorba buna si zambetul pe care-l simteam prin telefon si mangaierea si… si… si…. tu, toata 🙂 >:D<
sarumana eu, pentru reciprocitate. pup.