Jurnalul lui Manon.

E aproape 1 decembrie fără 5 minute.
Așadar.
Suntem trei: deparazitatu, G. și Manon.
Trei computere pe șase genunchi.
Cafea.
Țigări.
Un rest de Fanta căruia i-a fugit acidul.
În boxe, asta: Imagine

E șezătoare IT.
Adică ne legăm de alții pentru a uita de noi.

Tema de azi: clacă* la căutările pe google.
Cu simț de responsabilitate.
Să vedem care dintre noi își acoperă mai bine picul de amar, cu umor.

(*) clácă – Muncă voluntară, care se face de obicei între vecini, spontan și gratuit, cu caracter de reciprocitate.

***
1. descrie vizita la medicul de familie.
©manon: Bună ziua, doamna doctor, vă rog să-mi dați o trimitere la analize pentru helicobacter pylori, cred că a recidivat, mama lui de infractor, mulțumesc. A, și de data aceasta o să fac schema a treia de tratament. Sper că vă luați vitaminele prenatale.

©G.: Din ce punct de vedere ai dori s-o descriu? Din ce perspectivă, de fapt? A pacientului sau a medicului?
Pacientul, în funcţie de rangul social, înaintează  mai hotărât spre uşa cabinetului sau îşi aşteaptă umil rândul.
Şi unul şi altul, în momentul când intră, pornesc o conversaţie cu doctorul de parcă nu şi-ar fi vorbit de ieri şi îşi petrec vacanţele împreună.
O să-i povestească, indubitabil, despre cumătrul lui care s-a operat de apendicită/hernie/cataractă,  iar doctorul o să se comporte ca şi cum l-ar cunoaşte pe individ în discuţie, apoi scurt şi rapid are loc episodul consultaţiei, punct în care între cei doi interlocutori se instalează o atmosferă profund profesională. Medicul nu-i mai zice Ionică pacientului, i se adresează la persoana a doua plural – de politeţe. “Deschideţi gura vă rog.”
La sfârşit, pacientul mulţumeşte aplecat în faţă, cu mâna care duce un pachet de cafea/cartuş de ţigări/bancnote, după posibilităţi.
De partea cealaltă, doctorul, uşor plictisit, cu binecunoscutul halat alb, strâmbă din nas, se screme să zâmbească pacientului pe care-l va pseudo-investiga după ce vor fi epuizate subiectele de discuţie, care evident nu-l interesează. Va încerca să profite de orice moment ca să se răstească la pacient, apoi va îngăima un “Vai, nu trebuia…” de complezenţă.

Vizita la medicul de familie se petrece aşa sau… altfel.

2. jurnal femeie matura.
©manon: Ai nimerit la fix, dragule, în out.ro, pentru ambele cazuri (și matură, și mătură).

©G.: Gândurile cui vrei să le afli tu de fapt? Sau poate vrei sa faci o paralelă între o puştoaică de liceu, în al cărei jurnal ţi-ai aruncat deja privirile şi o femeie adevărată ale cărei gânduri nu le-ai găsit încă…

3. muzicile lui s.
©manon: Aha, deci și pe tine te scot din sărite… Măi, îți spun sincer, cu mâna pe inimă (că pe el îl mint cu nerușinare), muzicile lui S. mă agită. Uite, odată, clăteam nevinovată un pahar în bucătărie când mi-a cășunat așa, din neant, să rod cablul de net…  Nu înțelegeam de ce am această pornire distructivă până când am realizat că S. pusese, pe coridor, un cântec din acela... N-am ros cablul, evident. L-am scos din laptop, pe șest. (Mint cu rușinare.)

©G.: Muzicile lui S… Personajul S. este angajat la Uzina de borcane din Vaslui.
Îşi petrece zilele cam în acelaşi mod.
Omul nostru pleacă dimineaţa la muncă, are pauză la prânz, timp în care consumă un sanviş cu margarină nu contează marca că i s-a luat eticheta da’ nu e la mine.
Apoi pleacă în jurul orelor 17.00 către casă.
Face o mică escală la Nea Nicu Pub & Grill, crâşma din cartier, unde consumă între 3 şi 5 pahare de alcool.
O dată pe săptămână, duminica, de la ora 13.00, S. ascultă o emisiune de muzică populară, la radio.
Când începe emisiunea S. este deja ameţit, aşa că dă radioul la maxim şi, uneori, începe să cânte şi el.
Totul se transformă într-o gâjâială cumplită.
Vecinii lui S. numesc acest episod Muzicile lui S.

Uneori ei sună la poliţie.

4. nu e fapta buna nepedepsită.
©manon: Ei, nu e, pe dracu… Bine, nu e.

©G.: Încântător acest îndemn la fapte bune. Pare a fi scris de un apartenent la o minoritate religioasă.
…Doar că în drumul parcurs de la sinapse la tastatură şi-a alterat puţin sensul.

5. imi lipsesti blog.
©manon: Și tu îi lipsești blogului, dar nu are litere să-ți scrie, căci degetul tastator e la tine, l-ai păstrat, la partaj. Vezi unde duce pripirea? Tu dai căutări, el se consolează cu neantul… Ahh, ca-n viață…

©G.: Această expresie este scrisă de cineva care probabil şi-a creat un blog în timp ce era pe plaiuri bahice.
La trezire şi-a dat seama că a uitat datele contului şi de atunci îşi tot caută prin virtual gândurile aşternute în acele momente de intensă trăire.
Dacă i-ai dat un nume, atunci strigă-l, poate-ţi răspunde.
Dacă nu, resemnează-te.
…În cazul în care i-ar fi păsat, te-ar fi căutat el pe tine.

6. filme cu futări care sunt fete furate.
©manon: O-paa! Mă abțin de la explicații, căci vreau să-mi păstrez decența și să nu te fac dobitoc analfabet din prima, pervers onanist dintr-a doua și lățel cu iz de viitor infractor dintr-a treia…

©G.: Deci voiai să zici de fapt filme porno. Nu înţeleg ce importanţă are dacă fetele sunt furate sau nu.
Totuşi, eu aş scrie fantezie sexuală cu răpire spectaculoasă şi penetrare din alergare.

**

Deparazitatu’ a abandonat emulația din motive care nu au niciun scop. :- P