La fereastra de vis a vis atârnă, plouat, steagul României. Fără gaură sau stemă.
Gaura aceea e pe retina unora dintre noi, stema aceea e ștanțată în niște inimi de dinozauri.
E 1 decembrie, Ziua Națională a României.
Probabil că au fost parade pe la Arcul de Triumf (al cui?)…
Vă zic La mulți ani, între parantezele care mă vor feri de huiduieli.
N-am mood de sărbătoare națională, căci nu văd nicăieri reiterându-se marea uneală de la 918. Suntem dezbinați și uniți în cârcoteli, nimiciți de junghiuri în stomac și de lovituri pe la spate.
Deșteaptă-te, române?
GUESS… WHAT? …Mai avem nevoie de încă 20 de ani, ca să ne unim din nou și cu cei care, dezamăgiți, sunt acum afară (în toate accepțiunile acestui cuvânt).
Eu îmi păstrez speranța.
Dar nu azi.
Ci mâine.
Azi sunt cold as ice.
*
Vă iubește mama lui.
Și îi îmbrățișez tare tare pe cei de afară.
voiam sa merg sa vad luminitele din centru, dar am renuntat. este prea frig si e gheata pe jos…
la multi ani si pup!
luminitele, daa… de-abia le asteptam in anii trecuti… sper sa fie dragute. si sper sa nu merg sa le vad singura. e mai bine sa le vezi in haita, daca nu ai pereche.
pup si io.
Nona , te pup cu multe doruri !
In perioada asta se simt cel mai tare …te pup , te pup !!!
te pup si eu, crisu, poate ne vedem, de sarbatori, acasa…. 🙂
Hai să stabilim să mergem în haită 😀
acum vad acest post si ma simt cu musca pe caciula…e urat sa fii departe…stiam asta si tot am plecat…cu ceva speranta si cu sufletul plangand dupa o tara destramata dar care e a mea…nona…te imbratisez…si multumesc…
eu n-am avut curaj sa plec. nu fac față. am sufletul alaturi de voi, caci va e greu, dar pe alte coordonate. tot impreuna suntem. te pup, cu drag.