Archive for December 18th, 2010


At the End of the Day…

on December 18, 2010 in Oglinda Comments Off on At the End of the Day…

… Am văzut un spectacol minunat.
Iar eu sunt varză.

Aş fugi. M-aş izola. Să nu mai ştiu de nimeni, nimic.

A fost un an greu. Cu multe speranţe şi cu prea multe dezamăgiri.

Pumni în figură. Luaţi şi daţi.

Lacrimi şi poveri străine.

Mă iubesc, unii, pe ascuns, de parcă aş fi un drog interzis.

Mă urăsc, alţii, cu voluptate.

* At the End of the Day ← One day less to be living.

.

(*) – link

maculare

on December 18, 2010 in Gafe 21 Comments »

E iarnă.
Afară e zăpadă.
Copiii au spectacol, deseară, aşa că mă pregătesc să merg la şcoală. Sper ca spectacolul acesta să fie minunat, aşa, ca cel de ieri.
E sâmbătă.
Cobor cele cinci etaje şi fac comandă la taxi, din scara blocului. Sunt asigurată că maşina o să vină în trei minute.

E iarnă.
Acest anotimp are clepsidra îngheţată, iar timpul se dilată.
Cele trei minute se epuizează în zece, după ceas.
Sun din nou. Sunt asigurată că maşina a ajuns la destinaţie, dar că nu era nimeni acolo, aşa că a plecat.
Eu sunt, încă, în faţa blocului, şi încerc să o conving pe dispeceră că tropăi pe zăpadă de la primul apel.
O să vină altă maşină, doamnă, în trei minute.

Simt, visceral, că ar fi bine să merg pe jos. Dar nu-mi ascult instinctul.

După trei minute, la capătul aleii parchează un taxi. Îi fac semn cu mâna, şoferului, să coboare geamul, şi îl întreb dacă e comanda pentru Nona.
Şoferul strigă: Ce vrei? Să vin cu maşina să te iau din scară?

Mă abţin.

Voiam doar să ştiu dacă sunteţi comanda mea.
–  Da, sunt, şi ce vrei, să vin să te ridic din scară?

…Faţa lui cea neagră, care se mişcă prea mult, scuipând cuvintele, atitudinea de dispreţ profund…

– Cum îţi permiţi să vorbeşti aşa cu mine, impertinentule? Eşti liber. Poţi să pleci!

Mă îndepărtez, şi aud cum urlă, furios, cu spume, cu nervi… Dă-te dracului de isterică, a dracu să fii, nefututa dracului…

Nu. Nu am sunat ca să-l reclam. N-am avut forţă.
Am ajuns la şcoală cu o pâclă pe suflet.

E iarnă în România.
Va mai fi iarnă încă douăzeci de ani de acum încolo.

Iar albul sufletelor noastre va fi în continuare maculat
Sistematic
De tuciuriul entităţilor ce poartă în sistem gene de cort.