Sistemul de valori. Ăla bun, bazat, verificat în miile de ani.
Ce se face, cum, şi când. Ce nu se face.
Sistemul de valori.
Care a creat principii, dogme şi legi nescrise.
Respectat de mulţi, doar în adâncul fiinţei, şi încălcat de unii pe faţă, uneori cu nonşalanţă, alteori din greşeală.
Sistemul de valori, adânc săpat, pitit în tine, nu face doi bani când eşti pe avarie. Căci, sensibilizat, ori vezi cum o scrântesc alţii, ori o dai tu, orb, în bară, cu toată forţa…
…Ori rămâi interzis şi nu poţi oferi un sfat simplu gen “asta nu se face” – căci “asta” reprezintă eliberare, nu şi mai răul.
Sistemul de valori. Într-o lume cu curul în sus, năucă şi dezorientată.
Cui foloseşte, azi, la ce, când perspectiva unei bătrâneţi înţelepte se prefigurează – nici măcar incolor, inodor şi insipid, ci plină de regrete amarnice?
Nu ştiu. Nu-mi pot răspunde. Sunt prea confuză.
