Sistemul de valori. Ăla bun, bazat, verificat în miile de ani.
Ce se face, cum, şi când. Ce nu se face.
Sistemul de valori.
Care a creat principii, dogme şi legi nescrise.
Respectat de mulţi, doar în adâncul fiinţei, şi încălcat de unii pe faţă, uneori cu nonşalanţă, alteori din greşeală.
Sistemul de valori, adânc săpat, pitit în tine, nu face doi bani când eşti pe avarie. Căci, sensibilizat, ori vezi cum o scrântesc alţii, ori o dai tu, orb, în bară, cu toată forţa…
…Ori rămâi interzis şi nu poţi oferi un sfat simplu gen “asta nu se face” – căci “asta” reprezintă eliberare, nu şi mai răul.
Sistemul de valori. Într-o lume cu curul în sus, năucă şi dezorientată.
Cui foloseşte, azi, la ce, când perspectiva unei bătrâneţi înţelepte se prefigurează – nici măcar incolor, inodor şi insipid, ci plină de regrete amarnice?
Nu ştiu. Nu-mi pot răspunde. Sunt prea confuză.
Totul a pornit de undeva, din prea departe ca sa mai poti invinovati cu adevarat pe cineva de un pacat sau sa-l feliciti pentru o bucurie. Cerc vicios.
Fiecare are sistemul propriu, “nu se face niciodata” pentru mine, este “se face cat ai clipi” al tau.
Da, uneori nonsalant, alteori constient, deseori egoist, cateodata din orbire, incalc sistemele de valori ale altora si pe al meu deopotriva, pentru ca ma vreau “afara” dintre limite. Ori mor, ori nu.
“Dincolo de ceea ce este corect si ceste ce este gresit e un camp. Ne intalnim acolo”.
Sunt jalnica la matematica, dar stiu sa ma joc frumos cu cercul si nu sunt singura in el.
Draga Nona, stiai ca nu esti singură?
Foloseste doar persoanelor care mai arunca o privire in oglinda 😉
Tocmai pentru ca e lumea dezorientata si cu curul in sus, e nevoie de un sistem de valori, si chiar daca-l mai fentez uneori, macar stiu care mi-e limita. Oglinda nu minte niciodata, iar eu vreau sa-mi fie pe plac ce vad in ea.
Sistemul de valori – pey ar fi de importanta capitala chiar daca eu, tu, PumpkineIA si Dara am fi ultimele 4 persoane de pe fata pamantului care ar tine cont de el.
Personal as lua sistemul de valori (care trebuie sa recunoastem ca pe cati oameni, pe atatea variante subective cunoaste) ca pe unul din marile mele repere in viata. Unii ar numi asta principii, insa eu sunt de parere ca un principiu (care prin definitie e respectat pana in panzele albe) are ceva dogmatic in el, inflexibil.De aceea eu prefer sa am o scara axiologica a valorilor in locul principiilor.
Iti spun sincer ca nu as putea trai o zi fara el, nu de alta dar o sa vad la aceeasi ora la TV (in paralel eventual) pe Patapievici si pe Vanghelie si o sa cred ca asa e normal. Dar nu, nu e normal sa nu mai existe scara valorii si sa vad zilnic in fata ochilor o lume omogena in care un cot bine plasat, un racnet inspirat si un comportament ignar ii ridica pe toti miticii la rangul de persoane importante, formatori de opinie, lideri samd.
Mi-e greata si mi-e lehamite, si asta se datoreaza taman faptului ca am acest reper al valorii. Insa nu as putea fara. Fiidca fara as fi si eu un…mitic
PS: asta fuse in comentariu mai lung, ca sa ma revansez de zilele trecute cand nu avui timp. azi am avut 😛
De la ”păcatul originar”, care este al spiritului, până în zilele noastre, omul a învățat și învață ceea ce reprezintă binele și răul. Fiecare avem un sistem de valori propriu, creat în funcție de mediul în care ne dezvoltăm, sistem care se întregește de-a lungul vieții. Se pune întrebarea dacă acest sistem rămâne neschimbat, când ești implicat în mod direct ( când ești pe avarie) sau apare un al doilea sistem. Eu cred că bunul-simț (nu simțul comun), intuiția, ne ajută să ne îndreptăm spre sfaturi și acțiuni valoroase, chiar dacă uneori par, la o primă vedere, un pic deplasate. Nu trebuie să fim sceptici, la bătrânețe vom fi posesorii unui sistem de valori aproape complet, vom semăna tot mai mult cu Don Quijote.
corect. 😉