Nici nu ştiu dacă trebuie să mă amuz sau să mă sperii. 🙂
Şedinţă cu Rectorul.
– Auzi, Nona, nu te mai ocupa tu de toate, ai oameni. Tu trebuie să stai la birou şi să îi coordonezi. Să îi conduci.
Îl privesc direct în ochi, căci, doamne, astea sunt momentele în care îmi aduc aminte ca “urgent” este un cuvânt magic, ce are fatalmente, sensuri diferite pentru români. Pentru mine are sensul din dicţionar. Pentru alţii, “las’ pe mâine”.
– Domnule Rector, iertaţi-mă dacă par insolentă… dar… dumneavoastră vorbiţi de “stat la birou”? Cel care aleargă cât toată şcoala la un loc?
Rectorul e taur. Ca şi mine. Îi mobilizează pe oameni personal. N-am întâlnit, încă, un om din zodia asta care să stea în scaunul directorial bumbeni. Fără să alerge, să se agite, să simtă pulsul evenimentelor, fără să caute, să scormonească, să descopere problemele din faşă.
O să stau pe scaun, în concediu. N-am timp, acum.
