N-aş fi crezut că voi ajunge, vreodată, să ascult muzica de acel gen…
Mă rog… N-aş fi crezut că voi face multe lucruri, însă viaţa asta, ahh…
Bref. Îl cunosc pe Alin, cel care a meşterit melodia. Normal că-l cunosc, e primul meu iubit.
Cum dansai, tu, Alin… Geez… Per-fect!…Mă năpădiră amintirile, ce vremuri…
Aşadar, am ajuns să ascult pe furiş muzica pe care o detest în gura mare.
E bine.
S-a dus dracului consecvenţa cu care mă laud.
E foarte bine.
Mă frământ uşor, acum, pentru că vreau să înţeleg – nu de ce o ascult, ci de ce îmi place la nebunie.
ALIN PRADA -The real thing” cigarette & whisky “
P.S.
Îmi place pentru că are istorie.
E şi mai bine.