L-am remarcat de când am urcat în autobuz, nu aveam cum să îl ignor.
Are ochi albaştri şi mari, aşezaţi ca o poveste pe faţa perfect simetrică.
O splendoare.
Genele, luungi şi negre, că mă şi întreb, cu ciudă, de ce nu ne dă dumnezeu, nouă, tuturor fetiţelor, gene lungi, de ce le pune mai des pe ochii de băieţi?…
Mă priveşte direct, cu ochi pătrunzători şi curioşi, de-mi dă emoţii, doamne, cum îmi stă parul, oi avea vreun fir sculat?
…Îl studiez tot drumul, el se mai uită, să mă studieze şi el.
Îi zâmbesc.
Nu are nicio reacţie. …Mă pironeşte cu ochii ăia albaştri, ca o apă infinită şi clară…
Sunt definitv îndrăgostită.
…Aşa că, înainte de a coborî, îmi iau inima în dinţi, mă apropii de scaunul lui şi îi mărturisesc: Eşti splendid, ai ochi minunaţi.
El coboară privirea.
…Iar mama lui îmi spune: Şi el vă place, l-am văzut, mi-a făcut semn de când aţi urcat, însă e timid…Are doar trei ani.
[…] Coup de foudre. frăgezire […]
ufff ce drăgălaş… 🙂
Mi s-a întâmplat şi mie, cu un Victoraş, tot de 3 ani, care m-a şi pupat. Pe gură, că doar aşa l-a învăţat ta-su. Acum e mare, nu cred că mă mai ţine minte, căci au trecut 6 ani de la ultima întâlnire.
Frumoos… 🙂
Zambesc cu inima pana la urechi, topit de drag.
Cu cativa ani in urma, am lucrat la un magazin de jucarii, si mi-am facut multi prieteni acolo. Construiam impreuna jucarii, cot la cot, copilasii nu scapau nici o ocazie sa vina pentru a ne mai juca putin. Locul prindea viata, erau numai bucurie. Eram fericit, frumusetea lor imi inmugurea sufletul.
Cand mergeam in autobuz, privirile mele intalneau uneori ochi de ingeras drag, cu gene maaari, care statea atarnat cu manutele de gatul mamei lui, cu vreo doua locuri mai in fata. Pe chip imi inflorea zambetul, ochii il imbratisau cu lumina de soare, si eram topit tot cand vedeam cum ma studiaza atent, si incepe sa rada fericit, cu toti dintisorii din dotare.
Dupa cateva momente, cand nu stiu prin ce minune, autobuzul se umplea cumva de soare, incepea joaca.
Ma ascundeam incet privirilor lui, dupa nenea din fata mea, care n-avea ochi de copilariile noastre. Stateam ascuns pret de cateva secunde, si incet-incet rasaream de dupa obstacolul care ne despartea privirile, si el era acolo, atent, asteptand. Cu ochii mari, curiosi, cu genele aiea lungi, interminabile.
Cand privirile ni se intalneau iar, toata bucuria pe care o tinea incordata in obrajorii lui de piersica, exploda.
In alte zile, alte cuceriri. Prima privire, zambetul, bucuria, soarele, si apoi joaca. Inchideam cate un ochi, strans, apoi il deschideam, si il inchideam pe celalalt, strans. Ca si cum as semnaliza, stanga, dreapta. Inginereste, dar cu inima calda, cu sufletul in gat de bucurie. Copilasul … inceaca si el. Inchide amandoi ochii, strans, si apoi ii deschide, mari, curiosi, parca intreband…”Asa…?”. Eu mai semnalizez de cateva ori. El ma urmareste, atent, apoi inchide iar ochii, strans, si ii deschide brusc. Eu deja zambesc, cu inima iarasi pana la urechi, ca nu ma pot abtine. Cand da cu ochii de mine, izbucneste vesel, revarsandu-si bucuria care ma topeste iremediabil.
Ne jucam, si timpul sta pe loc, fermecat de magia momentului.
Si cobor,fericit, dar cu inima trista, cu gandul la noua mea cucerire, care a ramas urmarindu-ma curios si cu ochii mari, prin geamul care ne-a despartit, si cu sufletul tzandari, intrebandu-ma cand voi avea si eu cui sa zambesc asa, si sa-mi spuna, zambind, simplu… tati?
Coup de foudre? Déja-fu, vorba ardeleanului.
Daa… Asa e…
cica noua, celor care ne-am nascut pentru a fi parinti, dumnezeu nu ne da copii. ca sa avem grija de ai altora. sau poate ca platim ceva dintr-o viata anterioara. nu-ti pierde speranta (sper ca nu esti old de tot). pana atunci, bucura-te de cei din jur, ca mine. (sigur nu esti femeie?)
:)) Nu-s nici old (nici Shatterhand 🙂 ) nici femeie. Sunt om, cu toti cromozomii acasa, format XY, in numar de 46 (cred, nu i-am numarat, dar stii cum e, credinta ta te-a facut ceea ce esti).
Si nu am prea facut compromisuri, stii tu, greierasul de pe umar (constiinta, nu e nevoie de dictionar) a avut grija de mine. Din cauza asta par cumva atipic, desi ma mai dau si mare si special din cand in cand, asa, ca sa ii mai rusinez putin pe cei macho, si ca sa pot dormi linistit, sperand sa imi gasesc intelegerea.
Yeeey! Winnetou!!! Mi-e dor sa recitesc volumele alea…
Ok. Ia pune mana la gura si fa ca indienii. Ai coraj? Io facui. Imi fu putin cam jena, dar sunt singura cuc in camera, si nu m-a auzit decat oglinda.:-)
Yeeeeeeey!
Deja am chiuit de bucurie cand mi-am amintit ca azi ma duc la padure, sa umblu putin, am un traseu marcat pe care il iubesc, de multi ani de zile, si il revad cand mi-e dor.
Am sa chiui, si acolo, din toti plamanii.
Howgh.
sa avem pardon. eu ti-am sugerat sa pui palma la gura si sa faci sunetul acela, stii tu, u u u u – pui palma, iei palma, pui palma, iei palma…
deci asa.
spor la traseu, azi, ai grija de ursi ( :- P ), culege mure si respira si pentru mine niste ozon, cat ma afum io pe aci cu pipa pacii.
Howgh.
N-am mai ajuns la padure, ca nu mai prindeam trenul de intors. Am iesit impreuna cu un prieten, la vreo 15 kilometri de oras, tot la iarba verde, si la ozon, calare pe cate o bicicleta pur sange, cu cate 12 aripi (viteze).
Nu ne-am intalnit pe drum cu Marele Spirit, dar am vanat un apus superb si am fraternizat cu tantarii, ca si ei tre’ sa traiasca.
Ma gandeam sa le dam un exemplu baietilor cu scuteru’, dar cred ca n-or sa inteleaga de vorba buna.
Ai motor? Mergi pe motor?
N-am motor 🙂 . Am iesit cu bicicleta din aia cu 12 viteze, mountain bike, si nici macar nu e a mea, e imprumutata. La noi in oras sunt si centre de inchiriere, pe baza de buletin, o initiativa tare laudabila a cui s-o fi gandit.
A. Și la noi sunt, prin parcuri. Mă tot împing de la spate să merg acolo și să mă dau cu bicicleta, dar n-am făcut-o, încă. Sunt curioasă dacă am uitat sa merg pe ea. Dar stii cum se spune…
Pup.