Jurnalul lui Manon.

**
update 21 mai © GEO:
1. Jurnalul unei bisexuale. Găsește-l și caută expresia „jumătatea mea”.

2. Voci de femei la tel farse. Toate nevestele cunosc acest adevar.

3.Hamsii crocante. Așa se numesc în primul an de căsătorie.

Bubui de energie, am lumină în privire şi sufletul cu uşile deschise, vraişte, la perete.

Cobor în goană scările, şi mă agaţă la parter perechea de ochi albaşti din biroul de administraţie.
– Ce faci?
– Fug la şcoală.
– Eşti bine?
– Da. Foarte bine.
– Azi e Constantin şi Elena.
– A, da? Păi…La mulţi ani!?
– Nu nouă, fugi să îi spui asta lu’ Tănţica.
– …Ăă…care-i Tănţica?
– Cea care te pupă mult, aia cu ochelari. ( Ochii ei albaştri mă penetrează sugestiv, ochii mei verzi înţeleg instant.)
– Am înţeles, să trăiţi, mă conformez îndată.

Intru în birou. Tănţica e cu nasul în coji de nucă, alege sâmburi.
– Tănţica, La mulţi ani, de ziua ta onomastică!!!
– Mulţumesc, zice ea, moale, cu ochii în nucă.
– Atât? Nu vii să te pup?
– Ba da…

Felul în care se ridică de pe scaun, paşii pe care îi face, îmbrăţişarea leşinată…
Am sufletul deschis la perete şi simt.
E mică, o ţin în braţe, o pup pe creştet şi-i şoptesc, la mulţi ani, să îţi dea dumnezeu numai bine…
Şi vreau să mă desprind, suntem inimă lângă inimă, aşa că îi simt durerea crâncenă, chinul, nu vreau să spun nimic…
Mă strânge, brusc, în braţe, cu o forţă pe care nu i-o bănuiam, nu mă lasă să mă desprind.
Ii şoptesc: O să fie bine, uite, şi eu sunt bine, credeam că o să mor, până am înţeles că cine renunţă la mine este un cretin care preferă să-şi savureze suferinţa, izolat, sugând din ea ca dintr-un biscuit fad, înmuiat în apă…
Îi tremură vocea pe inima mea: Da, dar eu sunt măritată pentru totdeauna…
– Ahh…o să fii bine, îţi dau eu acum, direct din piept, putere să duci, o sa fii bine…

Mă desprind din îmbrăţişare şi îi ridic capul, să îi văd ochii. O să fii bine, nenorocirile au alte coordonate. Da?!
– Da!
– Acum, fugi la nuci. La mulţi ani, Elena!
Corpul ei devine alert, ochii au înviat. Se agită un pic, şi îi vine ideea:
– Ia o bomboană, şi se repede la cutie, simte nevoie să îmi dea şi ea mie ceva…
– Nu, iubita mea, am urticarie.
Ea pune botuţ de alintare, mă refuuuzi?
– Vrei să îmi ridic mâneca, să vezi? Vrei să mă omori, Tănţică?
– A, nuu.

Plec. E vie.

Îl sun pe tata, e puţin blue, îi dau dragoste şi-l fac să râdă.
Conversaţia e condensată, o închei cu te iubesc, oprişene.

Apăs end call şi văd, în zare, două perechi de braţe care îmi fac semn, larg, ca nişte aripi. E portarul cel bătrân, barometrul meu de femeie sexy. De câteva zile mă priveşte cu ochi care, în sfârşit, m-au văzut, şi mă salută ca pe un membru al familiei.
Azi îmi face semn, să îl remarc, eu îi trimit o bezea, ma simt splendidă, el are gura la urechi, zambet de drag, pe toată faţa, care îi străluceşte ca soarele, te pup, dragule.
– Şi eu, nu mai apăreai o dată…Azi nu eşti tristă.
– Nu, dar n-o să mă ţină o veşnicie, să ne bucurăm, zic…

Ajung la şcoală. Şi aici, energia mea a sosit înainte de a-mi face eu apariţia.
– Ce faci, Eugen?
– Te iubesc, frumoaso…

***
Acum stau la birou şi scriu. Printre rânduri, iar, pun mulţumiri. Adresa: Voi, cei care m-aţi ridicat din genunchi, care mi-aţi adus aminte că sunt vie.

Am nişte mesaje, le aşez tot aici, pentru câţiva cineva importanţi, care au nevoie de mine, acum…
**
Eşti printre străini. Ţi-e greu. Te simt. Nu-mi scrii, dar ajunge la mine oricum. Nimeni nu e singur. Tu mă ai şi pe mine, şi aşa va rămâne până când voi muri.
Îţi trimit, acum, energia care să te facă să zâmbeşti, uită-te în oglindă, vezi splendoarea reflectată? Eşti tu. Şi, cum am stabililit, aşa rămâne, dacă te supără cineva, îmi iau patentul şi vin la disecţie.
Faci parte din sufletul meu, Iulia.
**
Oniţa, trebuie să fie bine!
**
Costică, mă nelinişteşti…
**
Eva, mă bucur că te-am re-cunoscut!
**
…Cât despre tine…iubitul meu platonic…Te port în suflet. Ai grijă. De tine. De noi.
…Şi pupă, aici, mânuţa asta bandajată…

La mulţi ani, Constantini şi Elene, să aveţi sufletul plin de energie pură, ca mine, azi!

Mă întâlnesc, ieri, cu el, la butic, îmi dă o mână de ajutor să car bidonul cu apă. E simpatic. Îmi citește jurnalul.
Un om bun.
Politicos.
Previzibil.
…Până azi.

Mă înșeli cu Mihăiță?

Eu mă blochez.
Și el, și Mihai, sunt puiuții mei din școală.
L-aș rașcheta cu o replică…dar răspund, dându-mă culă în blank-ul total, nici vorbă, dragule, numai tu exiști pentru mine.

Facem câțiva pași.

– Nona, tu ești bisexuală?
– Nu, dragule, îmi place sfântul penix. Am alură de…?
– A, nu, mă …gândeam…
Când oamenii zic “a, nu”, se gandesc la “da, clar”. Iar “mă… gîndeam” înseamnă “asta cred“.
– Ai tras concluzia asta citindu-mi Jurnalul?
– Nu, te-am întrebat, așa.
– Nu sunt bi. …A, dacă s-au îndrăgostit femei de mine, da. Dar le-am ratat pe toate.
Pot să-ți spun că regret amarnic că nu m-am născut lesbiană, numai o femeie poate iubi ca o femeie…

Azi, vorbesc la telefon cu o altă cititoare a jurnalului. Împărtășim impresii, îi spun de iubirea mea platonică…
La un moment dat, îmi pune întrebarea, cu cuvinte parantezice…
O întrerup:
– Draga mea, zic, încearcă să fii coerentă. Mă întrebi dacă sunt bisexuală?
– Nu. Voiam să te intreb, dacă tot ești atât de dezamăgită de bărbați, te-ai gândit vreodată să încerci cu femei?
– Știi ceva, ciudat, am avut aceeași discuție ieri, cu un bărbat. De la jurnal mi se trage? Că, unul după altul, aceeași idee…
– Nu, chiar eram curioasă.

O cred.

Deci, momentul adevărului.
Vă rog, un pic de fond sonor, tobele în fundal…

Sunt straight. Hetero. Adoratoare de bărbat.

Bisexualitatea la femei nu este  o etapă de tranziţie, ci o orientare sexuală distinctă.  Nu este nici etapă experimentală.
Iar eu nu fac nici experimente care să contravină naturii mele, nu mă tentează, mă rușinează doar gândul.

Ideea de homo/bisexualitate mi-a repugnat, mărturisesc, ani de zile, până când am înțeles, într-o zi, că acești oameni se nasc așa, și că normalul nostru nu reprezintă un adevăr absolut.

…Ca să evit următorul set de întrebări: da, îmi plac bărbații mai mici decât mine, model din familie, cred, o să mai răsfoiesc la tata Freud…
Diferența de vârstă a fost, însă, de maxim 9 ani.  Iată și de ce, AICI.

Pentru cei care nu se încadrează în targetul de vârstă am un definitiv, irecuzabil și tulburător sentiment matern.

…Aici te încadrezi și tu, tinere, mulțumesc pentru bidonul cu apă.

Nelămuriri?